NORODUL I-A RĂSPUNS: AI DRAC
Norodul I-a raspuns: Ai drac. Cine cauta sa Te omoare? Mania este cel mai rau sfatuitor. Cine vorbeste sub indemnul ei scoate din gura sa cuvinte de care s-ar ingrozi si demonii si vorbe pe care nici diavolul n-ar indrazni sa le rosteasca. Cine lucreaza sub stapanirea maniei, savarseste adesea intr-o clipa ceea ce nu []Norodul I-a raspuns: Ai drac. Cine cauta sa Te omoare? Mania este cel mai rau sfatuitor.
Cine vorbeste sub indemnul ei scoate din gura sa cuvinte de care s-ar ingrozi si demonii si vorbe pe care nici diavolul n-ar indrazni sa le rosteasca.
Cine lucreaza sub stapanirea maniei, savarseste adesea intr-o clipa ceea ce nu mai poate indrepta nimeni niciodata,nici cu veacuri de munca, nici cu mari de lacrimi.
Roadele maniei sunt cruzimile care au bagat groaza pana si in lucrurile de care se atinge cel manios.
Roadele maniei sunt cuvintele care ard ca focul topit chiar si piatra peste care se varsa.
Nimic nu poate fi mai crud si mai groaznic decat mania.
Nici un pacat nu-i asa de fioros si de nemilos.
Nici o fiara atat de fioroasa si de turbata ca omul stapanit de manie.
Caci in toate celelalte pacate, omului ii mai ramane mintea, oricat de stricata ar fi,mintea cu care sa cumpaneasca si sa judece, intr-o oarecare masura, nelegiuirea pe care o face,dar in manie mintea omului este nimicita de tot, iar omul lucreaza si vorbeste fara minte, cazut de tot numai sub stapanirea miilor de demoni ai pasiunii din el, razvratiti si inversunati.
Feriti-va de manie ca de un demon fioros si rugati-va sa scapati grabnic din ghearele ei.
Diavolul strecoara in inima omului intai banuiala,apoi indoialasi apoi impotrivirea fata de Hristos.
Dupa aceea usor se ajunge la cearta, apoi la manie si in urma la crima.
Cand lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lucreaza nimic, ci numai sta si se infioara de ceea ce vorbeste si face unealta lui, intocmai asa cum priveste un nebun sau un prost, ingrozit, la focul pus de el, cand vede cum arde satul aprins si casele mistuite de...
Cine vorbeste sub indemnul ei scoate din gura sa cuvinte de care s-ar ingrozi si demonii si vorbe pe care nici diavolul n-ar indrazni sa le rosteasca.
Cine lucreaza sub stapanirea maniei, savarseste adesea intr-o clipa ceea ce nu mai poate indrepta nimeni niciodata,nici cu veacuri de munca, nici cu mari de lacrimi.
Roadele maniei sunt cruzimile care au bagat groaza pana si in lucrurile de care se atinge cel manios.
Roadele maniei sunt cuvintele care ard ca focul topit chiar si piatra peste care se varsa.
Nimic nu poate fi mai crud si mai groaznic decat mania.
Nici un pacat nu-i asa de fioros si de nemilos.
Nici o fiara atat de fioroasa si de turbata ca omul stapanit de manie.
Caci in toate celelalte pacate, omului ii mai ramane mintea, oricat de stricata ar fi,mintea cu care sa cumpaneasca si sa judece, intr-o oarecare masura, nelegiuirea pe care o face,dar in manie mintea omului este nimicita de tot, iar omul lucreaza si vorbeste fara minte, cazut de tot numai sub stapanirea miilor de demoni ai pasiunii din el, razvratiti si inversunati.
Feriti-va de manie ca de un demon fioros si rugati-va sa scapati grabnic din ghearele ei.
Diavolul strecoara in inima omului intai banuiala,apoi indoialasi apoi impotrivirea fata de Hristos.
Dupa aceea usor se ajunge la cearta, apoi la manie si in urma la crima.
Cand lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lucreaza nimic, ci numai sta si se infioara de ceea ce vorbeste si face unealta lui, intocmai asa cum priveste un nebun sau un prost, ingrozit, la focul pus de el, cand vede cum arde satul aprins si casele mistuite de...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului