In vremea aceea a venit la Iisus un om al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. i, cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa lui, ca numai o fiica avea, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. i, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau. []In vremea aceea a venit la Iisus un om al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. i, cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa lui, ca numai o fiica avea, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. i, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau. Iar o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei si de nici unul n-a putut sa fie vindecata, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei. i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toti tagaduind, Petru si ceilalti care erau cu El au zis: Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza, si Tu intrebi: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, caci am simtit o putere care a iesit din Mine. i femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce pricina s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata. Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace! i, inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul. Dar Iisus, auzind, i-a raspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbavi. i, venind in casa, n-a lasat pe nimeni sa intre cu El decat numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatal copilei si pe mama. i toti plangeau si se tanguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme. i radeau de El, stiind ca a murit. Iar El, scotand pe toti afara si apucand-o de mana, a strigat, zicand: Copila, scoala-te! i duhul ei s-a intors si a inviat indata; si a poruncit El sa i se dea copilei sa manance. i au ramas uimiti parintii ei. Iar El le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat. ((Invierea fiicei lui Iair) Luca 8, 41-56Dumnezeu n-a facut moartea si nu Se bucura de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viata () Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a facut chip al propriei Sale vesnicii. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume () (Septuaginta, Intelepciunea lui Solomon, 1, 13-14 si 2, 23-24).

Minunea pe care o prezinta Evanghelia Duminicii a XXIV-a dupa Rusalii, si anume, invierea fiicei lui Iair, precum si celelalte doua minuni de inviere a mortilor savarsite de Mantuitorul Iisus Hristos invierea fiului vaduvei din Nain si a lui Lazar din Betania sunt prefigurari ale Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Prin aceste minuni, Mantuitorul arata ca omul a fost creat nu pentru a sta in mormant, ci pentru a trai vesnic in iubirea Preasfintei Treimi, in Imparatia cerurilor.

Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi incoruptibil sau nemuritor. Altfel spus, el avea in sine premisele nemuririi, dar nu plinatatea nemuririi. Omul a fost creat dupa chipul Dumnezeului vesnic viu, dar el trebuia sa dobandeasca asemanarea cu Dumnezeu prin libera alegere a vointei sale sau prin stabilitatea sa in comuniunea cu Dumnezeu Izvorul unic al vietii vesnice. Incoruptibilitatea sau nemurirea nu a fost un dat definitiv al naturii umane, ci mai degraba un dar care trebuia cultivat prin comuniunea spirituala a omului cu Dumnezeu. Aceasta arata ca viata este dar oferit creaturilor de Dumnezeu, Creatorul Care asteapta daruirea de sine a creaturilor, pentru ca existenta lor sa se implineasca in starea de comuniune in iubire.

Harul divin daruieste existenta fapturilor inteligente pentru ca viata lor sa se manifeste drept multumire sau recunostinta-euharistie. Pacatul lui Adam si Eva ca neascultare fata de Dumnezeu este de fapt o ruptura a comuniunii de iubire cu Dumnezeu. Cand omul vrea sa devina ca Dumnezeu, fara Dumnezeu si impotriva lui Dumnezeu, existenta sa spirituala mentinuta de suflarea divina inceteaza a mai fi comuniune in univers si incepe sa decada in lacomie patimasa sau irationala a materialitatii terestre, golita de spiritualitatea celesta: te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce . Creat dupa chipul Dumnezeului vesnic, omul este chemat sa dobandeasca nemurirea sau viata vesnica prin libera comuniune cu Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu spunea Sfantul Irineu de Lyon este omul viu, iar viata omului este vederea lui Dumnezeu. Intrucat comuniunea libera a omului cu Dumnezeu este esentiala pentru a dobandi asemanarea cu Dumnezeu, adica sfintenia si viata vesnica, ruperea comuniunii cu Dumnezeu prin pacat a dus la moarte si stricaciune care sunt contrare vocatiei omului creat dupa chipul Dumnezeului Celui vesnic viu. Tocmai de aceea Noul Testament nu considera moartea un fenomen natural, ci un dusman al omului de care Hristos ne elibereaza prin Inviere. Mai mult, intreaga faptura supusa stricaciunii se va izbavi din robia stricaciunii ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu . Sfantul Vasile cel Mare precizeaza ca moartea este o urmare necesara a pacatului: ne apropiem de moarte in masura in care ne indepartam de viata, care este Dumnezeu; moartea este privarea vietii: Adam, indepartandu-se de Dumnezeu, s-a expus mortii .

Prin pacatul lor tulburare a existentei interioare Adam si Eva au transmis urmasilor natura lor cazuta, adica supusa coruptibilitatii si mortii. Sfantul Apostol Pavel ne invata astfel: precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii . Sfintii Parinti ai Bisericii, urmand Sfintei Scripturi, invata si ei ca urmarile pacatului care au afectat natura au fost transmise intregii umanitati. Unii Sfinti Parinti considera ca aceasta transmitere se face pe cale biologica inca de la concepere. In acelasi sens se exprima Sfantul Grigorie Palama: Moartea survine in suflet prin pacat; ea nu doar corupe insusi sufletul, ci impovareaza si trupul cu dureri si patimi, il face stricacios si in cele din urma il supune mortii. De altfel, dupa moartea omului interior prin pacat, Adamul pamantesc a auzit: Esti pamant si in pamant te vei intoarce .

In acelasi timp, mai multi Sfinti Parinti greci afirma un aspect spiritual providential (proniator) si pedagogic al mortii. Astfel, moartea a permis impiedicarea raului de a deveni nemuritor (Metodie de Olimp, Grigorie de Nazianz, Ioan Scararul, Ioan Gura de Aur). Potrivit Sfantului Maxim Marturisitorul, moartea a permis ca puterea sufletului sa nu fie pe veci inchisa in miscarea sa impotriva naturii, ceea ce ar fi insemnat nu doar ultimul nivel al raului si eliminarea evidenta a identitatii omului, dar mai cu seama negarea vadita a bunatatii divine . Dar, dincolo de acest aspect pedagogic ori proniator al mortii care impiedica raul sa devina nemuritor sau vesnic, moartea il opreste totusi pe om sa fie pe deplin chip al Dumnezeului Celui Viu si Vesnic. Din cauza acestui fapt moartea nu este naturala in sensul naturii voite de Dumnezeu, ci doar naturala in sensul obisnuintei omului cu pacatul si cu moartea.

Moartea este, asa cum afirma Sfantul Apostol Pavel,...