NECESITATEA LEGĂMÂNTULUI PENTRU INTRARE ÎN OASTEA DOMNULUI
Cuvantul fratelui Traian Dorz de la o adunare de sfat fratesc din zona Neamt martie 1987 () Daca avem in noi dragostea de Dumnezeu si dragostea de frati, aceste bunuri scumpe ne ajuta sa putem rezolva bine [toate problemele]. In toate cuvantarile Sale si in toate poruncile Sale, Domnul aceste doua lucruri ni le-a []Cuvantul fratelui Traian Dorz de la o adunare de sfat fratesc din zona Neamt martie 1987() Daca avem in noi dragostea de Dumnezeu si dragostea de frati, aceste bunuri scumpe ne ajuta sa putem rezolva bine [toate problemele]. In toate cuvantarile Sale si in toate poruncile Sale, Domnul aceste doua lucruri ni le-a lasat in grija si in datorie sa le pazim, sa le iubim, sa le pastram.
Sfantul Apostol Ioan, cel care a fost mai aproape de inima Domnului, despre nimic nu spune atat de frumos ca despre dragoste. Cine iubeste a cunoscut pe Dumnezeu. Cine nu iubeste nici nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut pe Dumnezeu . Noi ramanem in dragostea lui Dumnezeu atata vreme cat ii iubim pe frati si iubim Lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, acesta-i singurul lucru care ne-a adus la Dumnezeu si ne-a adus la adunare. Ce altceva ne-a putut aduce? i aici am gasit aceste bunuri scumpe prin care noi Il pastram pe Dumnezeu in noi si ne putem pastra si pe noi in Dumnezeu.
Pe pamant vor fi mereu probleme. Daca citim Cuvantul Domnului, istoria Bisericii, viata Domnului Iisus si a tuturor credinciosilor Sai, le vom vede pline mereu de probleme, de incercari, de necazuri. Dar prin toate, ca un fir rosu, a trecut dragostea de Dumnezeu si dragostea de frati. Cine-a putut sa le pastreze pe acestea a fost fericit. Probleme se vor ivi pana cand Domnul Iisus va veni si va aseza din nou Imparatia si slava Sa peste pamantul acesta peste care diavolul a cautat sa-si intinda pe nedrept stapanirea, izgonindu-L pe Dumnezeu si inlaturand ascultarea si trairea dupa voia Lui. Cata vreme satana va fi pe pamant, prin harul si prin ingaduinta lui Dumnezeu, iar noi cei care Il vom iubi pe Domnul vom avea de dus viata pe aici, totdeauna vom avea probleme. Sa nu ne lasam insa doborati de nici un necaz, de nici o amenintare, de nici o ispita, ca sa putem sa ajungem si noi biruitori in imparatia lui Dumnezeu.
Ne bucuram foarte mult cand ne intalnim. Noi am alergat si alergam, si ne dam toate silintele, asa cum face fiecare parinte pentru familia lui; fiecare om mai in varsta, pentru cei care il urmeaza. Cum au facut si pentru noi parintii nostri. Cautam mai ales sa putem ajuta tineretul nostru sa se ridice, sa se maturizeze, sa se orienteze bine in mijlocul luptelor de tot felul din lumea aceasta. Am dorit si am alergat mereu, ca sa-i pregatim pe cei care ne vor urma pe noi maine. Intr-o clipa plecam, mai ales noi, cei care suntem in varsta. Toti cei care au avut viata grea au o moarte usoara. Am vazut ce usor au trecut la Domnul toti fratii. In trei zile s-au dus. Fratele Popa Petru, fratele David si toti ceilalti frati. Saptamanile trecute am inmormantat pe fratele C. In trei zile s-a dus si el. Vineri a paralizat, sambata l-a impartasit, duminica a cazut in coma luni era in sicriu. Miercuri l-am ingropat; acum, in luna trecuta. i omul acesta a lucrat si a luptat, si a alergat si el pentru Domnul. E adevarat ca acum dupa ce am venit din inchisori, dupa 64, el n-a mai putut Sunt unii pentru care incercarile poate ca-s grele. N-au fost usoare pentru nimeni, dar lor li s-a parut ca-s prea grele si n-au mai putut sa suporte nici macar gandul ca s-ar putea sa mai sufere; si s-au retras.
Dar, daca ni-e randuit sa trecem prin suferinta, de ea nu scapam. Nu vrem sa suferim pentru Domnul, suferim pentru lume. Nu suferim din partea celor din afara, vom suferi din partea celor dinauntru, din familia noastra. A trecut prin necazuri foarte grele, dar nu din partea Domnului. Imi amintesc cum imi spunea cu lacrimi: Doamne, daca as fi fost si eu, si in timpul acesta, mai harnic si mai ostenitor pentru Domnul Am vrut sa scap de suferinta, am scapat de-un fel, dar am dat peste una de sapte ori mai grea . N-a vrut sa-si casatoreasca singurul copil cu o sora, o fata din Lucrare Domnului, ca sa nu aiba de suferit copilul pentru Dumnezeu. N-a mai avut de suferit nici copilul pentru Dumnezeu, nici ei; dar au avut de suferit din parte norei rele mai rau decat din parte unui tiran. Tot timpul de atunci, cand i-am vazut, i-am vazut numai plangand si chinuindu-se. De ce? De ce? De ce? Intrebari, de multe ori, prea tarzii.
De aceea am zis: daca trebuie sa suferim, slavit sa fie Domnul! De suferinta nu scapam. Vrem sa fugim de suferinta pentru Domnul? Vom avea suferinta de alta, mult mai grea si mai fara rasplata. Suferinta pentru Domnul va fi totdeauna rasplatita si binecuvantata. Dar cu ce va fi rasplatita cea pe care cu dreptul ne-am castigat-o noi insine prin neascultare de Dumnezeu?Totusi el a fost un copil al Domnului, iubit. A ostenit pentru Domnul si a fost, din copilaria lui, un copil chinuit. i a trecut la Domnul linistit si impacat. Dumnezeu e atat de bun, El stie conditiile noastre si, in bunatatea Sa, are mila si indurare si nu uita ceea ce a facut fiecare pentru El.
Vreau numai sa spun: iata cat de aproape este si cat de repede poate sa vina clipa plecarii noastre de pe pamant. De fapt, mai toti credinciosii Domnului, care au lucrat pentru Domnul, in trei zile s-au dus. Asa ca, atata vreme cat si noi mai avem pe pamant zile, dorim sa lucram pentru Domnul. i cred ca cel mai potrivit fel in care putem lucra acuma este sa-i pregatim pe urmasii nostri. Fiecare parinte sa-si pregateasca copiii, fiecare frate mai mare sa-i pregateasca pe cei care o sa vina in urma lui, ca sa putem lasa niste inlocuitori binecuvantati in Lucrarea lui Dumnezeu. De aceea alergam cat putem si cautam sa facem totul, pentru ca ei sa capete de la inceput o orientare buna, o zidire duhovniceasca sanatoasa si o directie curata, pentru ca sa poata, pe urma, si ei sa-L slujeasca pe Dumnezeu; iar noi, plecand, sa vedem ca in urma noastra raman sufletele vrednice pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Din cauza aceasta apoi, in drumurile acestea, am avut prea putin timp sa stam si cu fratii mai in varsta, [sa stam] de vorba cu fratii nostri mai batrani. i ar fi fost nevoie si intre noi, ca trebuie sa avem foarte multa grija de tinerii nostri, de copiii nostri, de cei care ne urmeaza pe noi pe calea lui Dumnezeu. Datoria noastra ramane pentru totdeauna fata de ei, in numele Domnului, sa-i ajutam sa capete o orientare sanatoasa si, daca am putea, sa le lasam in urma o cale ceva mai linistita de cum am avut noi. Omeneste vorbind, care parinte nu cauta acelasi lucru pentru familia sa? Noi suntem, prin harul lui Dumnezeu, asa cum suntem parinti si in familia duhovniceasca, nu numai in familia noastra trupeasca. i trebuie sa [avem] macar atata grija si simt de datorie pentru familia noastra duhovniceasca, cat avem pentru cea trupeasca.
In ce priveste grija cresterii tinerilor pe calea cea sanatoasa a Lucrarii Domnului, am cautat cat am putut sa ne mai intalnim cu ei. i totdeauna cand ne-am intalnit cu tinerii, am cautat, tot timpul starii noastre impreuna, [ca mesajul pe care am dorit li-l transmitem] sa-l cuprindem in aceste scurte cuvinte: intai sa fim, apoi sa facem. Intai sa devenim niste copii ai lui Dumnezeu, suflete predate Domnului, nascuti din nou, cu dragoste sincera, cu viata curata, cu credinta serioasa in Dumnezeu; apoi sa incercam sa facem. Ca in Lucrarea Domnului, totdeauna cand [au fost] oameni care nu s-au silit sa fie, ci s-au straduit sa faca, a iesit rau. Cel dintai lucru pe care Mantuitorul l-a spus ucenicilor Sai cand a cautat sa-i faca vrednici de Imparatia Sa a [fost despre] datoria lor de a fi. Fericiti veti fi cand va veti simti totdeauna saraci. Fericiti veti fi cand va veti simti totdeauna flamanzi si insetosati; cand veti suferi totdeauna cu lacrimi in ochi; cand veti fi iubitori de pace; cand veti avea inima curata . Aceste conditii, dintre cele noua fericiri de pe munte, le-a cerut Mantuitorul si in acest fel S-a silit El intai sa-i faca pe ucenicii Sai sa fie cu adevarat vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Dupa aceea sa-i trimita. tie Domnul si stim fiecare dintre noi cat necaz a avut Invatatorul cel Bun, Duhul Sfant, si cu noi pana ne-a ajutat sa intelegem ca intai trebuie sa fim, apoi sa facem. Sa lucram pentru a ajunge sa ne transformam pe noi insine intai, sa ajungem sa avem noi insine nasterea din nou, viata noua. Tot mai nemultumiti sa fim de cat am facut. Cum spune Cuvantul lui Dumnezeu prin Sfantul Petru: Sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta noastra (nu-i de ajuns credinta!), sa unim cu ea fapta, apoi cunostinta. Pe masura ce ajungem sa avem...
Sfantul Apostol Ioan, cel care a fost mai aproape de inima Domnului, despre nimic nu spune atat de frumos ca despre dragoste. Cine iubeste a cunoscut pe Dumnezeu. Cine nu iubeste nici nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut pe Dumnezeu . Noi ramanem in dragostea lui Dumnezeu atata vreme cat ii iubim pe frati si iubim Lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, acesta-i singurul lucru care ne-a adus la Dumnezeu si ne-a adus la adunare. Ce altceva ne-a putut aduce? i aici am gasit aceste bunuri scumpe prin care noi Il pastram pe Dumnezeu in noi si ne putem pastra si pe noi in Dumnezeu.
Pe pamant vor fi mereu probleme. Daca citim Cuvantul Domnului, istoria Bisericii, viata Domnului Iisus si a tuturor credinciosilor Sai, le vom vede pline mereu de probleme, de incercari, de necazuri. Dar prin toate, ca un fir rosu, a trecut dragostea de Dumnezeu si dragostea de frati. Cine-a putut sa le pastreze pe acestea a fost fericit. Probleme se vor ivi pana cand Domnul Iisus va veni si va aseza din nou Imparatia si slava Sa peste pamantul acesta peste care diavolul a cautat sa-si intinda pe nedrept stapanirea, izgonindu-L pe Dumnezeu si inlaturand ascultarea si trairea dupa voia Lui. Cata vreme satana va fi pe pamant, prin harul si prin ingaduinta lui Dumnezeu, iar noi cei care Il vom iubi pe Domnul vom avea de dus viata pe aici, totdeauna vom avea probleme. Sa nu ne lasam insa doborati de nici un necaz, de nici o amenintare, de nici o ispita, ca sa putem sa ajungem si noi biruitori in imparatia lui Dumnezeu.
Ne bucuram foarte mult cand ne intalnim. Noi am alergat si alergam, si ne dam toate silintele, asa cum face fiecare parinte pentru familia lui; fiecare om mai in varsta, pentru cei care il urmeaza. Cum au facut si pentru noi parintii nostri. Cautam mai ales sa putem ajuta tineretul nostru sa se ridice, sa se maturizeze, sa se orienteze bine in mijlocul luptelor de tot felul din lumea aceasta. Am dorit si am alergat mereu, ca sa-i pregatim pe cei care ne vor urma pe noi maine. Intr-o clipa plecam, mai ales noi, cei care suntem in varsta. Toti cei care au avut viata grea au o moarte usoara. Am vazut ce usor au trecut la Domnul toti fratii. In trei zile s-au dus. Fratele Popa Petru, fratele David si toti ceilalti frati. Saptamanile trecute am inmormantat pe fratele C. In trei zile s-a dus si el. Vineri a paralizat, sambata l-a impartasit, duminica a cazut in coma luni era in sicriu. Miercuri l-am ingropat; acum, in luna trecuta. i omul acesta a lucrat si a luptat, si a alergat si el pentru Domnul. E adevarat ca acum dupa ce am venit din inchisori, dupa 64, el n-a mai putut Sunt unii pentru care incercarile poate ca-s grele. N-au fost usoare pentru nimeni, dar lor li s-a parut ca-s prea grele si n-au mai putut sa suporte nici macar gandul ca s-ar putea sa mai sufere; si s-au retras.
Dar, daca ni-e randuit sa trecem prin suferinta, de ea nu scapam. Nu vrem sa suferim pentru Domnul, suferim pentru lume. Nu suferim din partea celor din afara, vom suferi din partea celor dinauntru, din familia noastra. A trecut prin necazuri foarte grele, dar nu din partea Domnului. Imi amintesc cum imi spunea cu lacrimi: Doamne, daca as fi fost si eu, si in timpul acesta, mai harnic si mai ostenitor pentru Domnul Am vrut sa scap de suferinta, am scapat de-un fel, dar am dat peste una de sapte ori mai grea . N-a vrut sa-si casatoreasca singurul copil cu o sora, o fata din Lucrare Domnului, ca sa nu aiba de suferit copilul pentru Dumnezeu. N-a mai avut de suferit nici copilul pentru Dumnezeu, nici ei; dar au avut de suferit din parte norei rele mai rau decat din parte unui tiran. Tot timpul de atunci, cand i-am vazut, i-am vazut numai plangand si chinuindu-se. De ce? De ce? De ce? Intrebari, de multe ori, prea tarzii.
De aceea am zis: daca trebuie sa suferim, slavit sa fie Domnul! De suferinta nu scapam. Vrem sa fugim de suferinta pentru Domnul? Vom avea suferinta de alta, mult mai grea si mai fara rasplata. Suferinta pentru Domnul va fi totdeauna rasplatita si binecuvantata. Dar cu ce va fi rasplatita cea pe care cu dreptul ne-am castigat-o noi insine prin neascultare de Dumnezeu?Totusi el a fost un copil al Domnului, iubit. A ostenit pentru Domnul si a fost, din copilaria lui, un copil chinuit. i a trecut la Domnul linistit si impacat. Dumnezeu e atat de bun, El stie conditiile noastre si, in bunatatea Sa, are mila si indurare si nu uita ceea ce a facut fiecare pentru El.
Vreau numai sa spun: iata cat de aproape este si cat de repede poate sa vina clipa plecarii noastre de pe pamant. De fapt, mai toti credinciosii Domnului, care au lucrat pentru Domnul, in trei zile s-au dus. Asa ca, atata vreme cat si noi mai avem pe pamant zile, dorim sa lucram pentru Domnul. i cred ca cel mai potrivit fel in care putem lucra acuma este sa-i pregatim pe urmasii nostri. Fiecare parinte sa-si pregateasca copiii, fiecare frate mai mare sa-i pregateasca pe cei care o sa vina in urma lui, ca sa putem lasa niste inlocuitori binecuvantati in Lucrarea lui Dumnezeu. De aceea alergam cat putem si cautam sa facem totul, pentru ca ei sa capete de la inceput o orientare buna, o zidire duhovniceasca sanatoasa si o directie curata, pentru ca sa poata, pe urma, si ei sa-L slujeasca pe Dumnezeu; iar noi, plecand, sa vedem ca in urma noastra raman sufletele vrednice pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Din cauza aceasta apoi, in drumurile acestea, am avut prea putin timp sa stam si cu fratii mai in varsta, [sa stam] de vorba cu fratii nostri mai batrani. i ar fi fost nevoie si intre noi, ca trebuie sa avem foarte multa grija de tinerii nostri, de copiii nostri, de cei care ne urmeaza pe noi pe calea lui Dumnezeu. Datoria noastra ramane pentru totdeauna fata de ei, in numele Domnului, sa-i ajutam sa capete o orientare sanatoasa si, daca am putea, sa le lasam in urma o cale ceva mai linistita de cum am avut noi. Omeneste vorbind, care parinte nu cauta acelasi lucru pentru familia sa? Noi suntem, prin harul lui Dumnezeu, asa cum suntem parinti si in familia duhovniceasca, nu numai in familia noastra trupeasca. i trebuie sa [avem] macar atata grija si simt de datorie pentru familia noastra duhovniceasca, cat avem pentru cea trupeasca.
In ce priveste grija cresterii tinerilor pe calea cea sanatoasa a Lucrarii Domnului, am cautat cat am putut sa ne mai intalnim cu ei. i totdeauna cand ne-am intalnit cu tinerii, am cautat, tot timpul starii noastre impreuna, [ca mesajul pe care am dorit li-l transmitem] sa-l cuprindem in aceste scurte cuvinte: intai sa fim, apoi sa facem. Intai sa devenim niste copii ai lui Dumnezeu, suflete predate Domnului, nascuti din nou, cu dragoste sincera, cu viata curata, cu credinta serioasa in Dumnezeu; apoi sa incercam sa facem. Ca in Lucrarea Domnului, totdeauna cand [au fost] oameni care nu s-au silit sa fie, ci s-au straduit sa faca, a iesit rau. Cel dintai lucru pe care Mantuitorul l-a spus ucenicilor Sai cand a cautat sa-i faca vrednici de Imparatia Sa a [fost despre] datoria lor de a fi. Fericiti veti fi cand va veti simti totdeauna saraci. Fericiti veti fi cand va veti simti totdeauna flamanzi si insetosati; cand veti suferi totdeauna cu lacrimi in ochi; cand veti fi iubitori de pace; cand veti avea inima curata . Aceste conditii, dintre cele noua fericiri de pe munte, le-a cerut Mantuitorul si in acest fel S-a silit El intai sa-i faca pe ucenicii Sai sa fie cu adevarat vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Dupa aceea sa-i trimita. tie Domnul si stim fiecare dintre noi cat necaz a avut Invatatorul cel Bun, Duhul Sfant, si cu noi pana ne-a ajutat sa intelegem ca intai trebuie sa fim, apoi sa facem. Sa lucram pentru a ajunge sa ne transformam pe noi insine intai, sa ajungem sa avem noi insine nasterea din nou, viata noua. Tot mai nemultumiti sa fim de cat am facut. Cum spune Cuvantul lui Dumnezeu prin Sfantul Petru: Sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta noastra (nu-i de ajuns credinta!), sa unim cu ea fapta, apoi cunostinta. Pe masura ce ajungem sa avem...
