Femeia cananeancă
Etapele teribilului examen caruia Domnul o supune pe femeia cananeanca din tinutul Tirului si al Sidonului se enumera precum urmeaza: Prima: neluarea in seama, ignorarea. Ea ii tine calea, topita de nefericire, striga si-L implora; El insa nu-i raspunde nici un cuvant (Matei 15, 23). O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o [] Etapele teribilului examen caruia Domnul o supune pe femeia cananeanca din tinutul Tirului si al Sidonului se enumera precum urmeaza:Prima: neluarea in seama, ignorarea. Ea ii tine calea, topita de nefericire, striga si-L implora; El insa nu-i raspunde nici un cuvant (Matei 15, 23). O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o si batjocoreste, caci ce jignire e mai crunta decat a vorbi cuiva si a nu primi raspuns, nici macar adresandu-ti-se un cuvant de suparare ori facandu-ti-se o dojana? Tacerea aceasta, de gheata e mai rea decat sudalma si ustura mai cumplit decat insulta.
A doua: respingerea interventiei mult iubitilor Sai ucenici. Apostolii Domnului, ucenicii, credinciosii, apropiatii Sai, aceia pe care-i asigura ca lor li s-a dat sa cunoasca tainele imparatiei cerurilor (Matei 15, 11), ai caror ochi vad si ale caror urechi aud ceea ce ar fi vrut sa vada si sa auda si n-au vazut, n-au auzit -multi drepti, prooroci si imparati (Matei 13, 17), carora li s-au incredintat cheile imparatiei cerurilor si puterea de a lega si dezlega pe pamant (Matei 16) care atunci cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale vor sedea si ei pe douasprezece tronuri judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel (Matei 19, 28), pe care-i numeste mama si fratii Mei (Matei 12, 49) si-i incredinteaza ca vor manca si bea la masa imparateasca (Luca 22, 30); intervin in zadar pentru cananeanca. Ei se roaga, iar Domnul nu-i asculta, desi altadata graise cu a Sa gura: Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afara (Ioan 6, 37). Interventia batranilor lui Israel in sprijinul sutasului roman este luata in considerare (Luca 7, 4-5), dar a ucenicilor pentru cananeanca nu.
A treia: declinarea de competenta. Cuvintele: Nu sunt trimis decat catre oile pierdute ale casei lui Israel (de altfel contrazise de Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta ) (Ioan 10, 16) constituie ceea ce in limbaj juridic se numeste declinare de competenta si totodata singurul caz din tot cuprinsul Evangheliilor unde Domnul Se arata procedurist. El care a pus duhul deasupra literei, El care a proclamat subrezenia formelor si le-a defaimat cu putere, care pe farisei indeosebi i-a mustrat pentru ca acorda preeminenta exteriorului in raport cu interiorul si nu curata partea dinauntru a paharului si blidului, ci numai pe cea din afara, pentru ca se aseamana cu mormintele frumos varuite pe din afara dar inauntru sunt pline de oase si necuratie, pentru ca, asadar, aseaza fata mai presus de continut si gestica mai inainte de inima, El Care mereu a invatat ca esentiala e substanta, El de data aceasta cananeencei ii opune o exceptie strict procedurala si de forma; cazul tau nu intra in atributiile Mele. Ca si cum ar fi spus: duca-se petitionara la alt ghiseu, aici nu are ce cauta. E in acest legalism, in aceasta interpretare literala a legii, in uscaciunea si asprimea acestui raspuns procedurist ceva nu numai cu totul lipsit de seaman in referatul evanghelic, dar si cu desavarsire contrar duhului hristic si reactiei constante a Domnului in prezenta relatiei dintre forma si fond.
A patra: insulta, jignirea, ocara. Dupa ce cu vorbe ca de gheata si-a declinat competenta, Iisus trece la insulte directe, la ofense grele si la cinica zeflemisire. El Care stabilise ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda si cine va zice fratelui sau raca vrednic va fi de judecata sinedrului, iar cine-i va zice nebunule vrednic va fi de gheena focului (Matei 5, 22), El o apostrofeaza pe cananeanca si-i azvarle proverbul cu painea ce nu se cuvine a fi data cainilor. Altfel spus facandu-i pe solicitanta si pe ai sai caini, iar pe ea personal consecvent celei mai elementare logici o defineste catea.
Atat de singular si disonant si uimitor e acest episod in viata pamanteasca a Mantuitorului, atat de ciudata scena (in total contrast cu spiritul evanghelic), incat nu le putem intelege si interpreta decat ca reprezentand etapele unui examen, unei probe, unei incercari.
Nu Domnul milei care n-a venit sa judece lumea ci s-o mantuiasca (Ioan 12, 47), ii vorbeste cananeencei, ci savarsitorul unei experiente de punere la incercare a unei credinte si a unui caracter.
Iar candidata cum dovedeste ca a trecut proba, prin ce-si castiga exceptionalele calificative si premiul ce i se acorda?1. a) Prin credinta. Ea, pagana, straina, vine cu deplina incredere la Hristos si nici o clipa in toata vremea crescandelor greutati ale examenului nu se indoieste, nu se supara, nu cedeaza ispitei de a renunta sa mai ceara imboldului de a se indeparta si a-si cauta de treaba, nu manifesta o cat de mica slabiciune;2. b) Prin dezinteresare. Nu cere pentru ea, cere pentru fiica ei;3. c) Prin curaj. Curajul de-a...
A doua: respingerea interventiei mult iubitilor Sai ucenici. Apostolii Domnului, ucenicii, credinciosii, apropiatii Sai, aceia pe care-i asigura ca lor li s-a dat sa cunoasca tainele imparatiei cerurilor (Matei 15, 11), ai caror ochi vad si ale caror urechi aud ceea ce ar fi vrut sa vada si sa auda si n-au vazut, n-au auzit -multi drepti, prooroci si imparati (Matei 13, 17), carora li s-au incredintat cheile imparatiei cerurilor si puterea de a lega si dezlega pe pamant (Matei 16) care atunci cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale vor sedea si ei pe douasprezece tronuri judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel (Matei 19, 28), pe care-i numeste mama si fratii Mei (Matei 12, 49) si-i incredinteaza ca vor manca si bea la masa imparateasca (Luca 22, 30); intervin in zadar pentru cananeanca. Ei se roaga, iar Domnul nu-i asculta, desi altadata graise cu a Sa gura: Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afara (Ioan 6, 37). Interventia batranilor lui Israel in sprijinul sutasului roman este luata in considerare (Luca 7, 4-5), dar a ucenicilor pentru cananeanca nu.
A treia: declinarea de competenta. Cuvintele: Nu sunt trimis decat catre oile pierdute ale casei lui Israel (de altfel contrazise de Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta ) (Ioan 10, 16) constituie ceea ce in limbaj juridic se numeste declinare de competenta si totodata singurul caz din tot cuprinsul Evangheliilor unde Domnul Se arata procedurist. El care a pus duhul deasupra literei, El care a proclamat subrezenia formelor si le-a defaimat cu putere, care pe farisei indeosebi i-a mustrat pentru ca acorda preeminenta exteriorului in raport cu interiorul si nu curata partea dinauntru a paharului si blidului, ci numai pe cea din afara, pentru ca se aseamana cu mormintele frumos varuite pe din afara dar inauntru sunt pline de oase si necuratie, pentru ca, asadar, aseaza fata mai presus de continut si gestica mai inainte de inima, El Care mereu a invatat ca esentiala e substanta, El de data aceasta cananeencei ii opune o exceptie strict procedurala si de forma; cazul tau nu intra in atributiile Mele. Ca si cum ar fi spus: duca-se petitionara la alt ghiseu, aici nu are ce cauta. E in acest legalism, in aceasta interpretare literala a legii, in uscaciunea si asprimea acestui raspuns procedurist ceva nu numai cu totul lipsit de seaman in referatul evanghelic, dar si cu desavarsire contrar duhului hristic si reactiei constante a Domnului in prezenta relatiei dintre forma si fond.
A patra: insulta, jignirea, ocara. Dupa ce cu vorbe ca de gheata si-a declinat competenta, Iisus trece la insulte directe, la ofense grele si la cinica zeflemisire. El Care stabilise ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda si cine va zice fratelui sau raca vrednic va fi de judecata sinedrului, iar cine-i va zice nebunule vrednic va fi de gheena focului (Matei 5, 22), El o apostrofeaza pe cananeanca si-i azvarle proverbul cu painea ce nu se cuvine a fi data cainilor. Altfel spus facandu-i pe solicitanta si pe ai sai caini, iar pe ea personal consecvent celei mai elementare logici o defineste catea.
Atat de singular si disonant si uimitor e acest episod in viata pamanteasca a Mantuitorului, atat de ciudata scena (in total contrast cu spiritul evanghelic), incat nu le putem intelege si interpreta decat ca reprezentand etapele unui examen, unei probe, unei incercari.
Nu Domnul milei care n-a venit sa judece lumea ci s-o mantuiasca (Ioan 12, 47), ii vorbeste cananeencei, ci savarsitorul unei experiente de punere la incercare a unei credinte si a unui caracter.
Iar candidata cum dovedeste ca a trecut proba, prin ce-si castiga exceptionalele calificative si premiul ce i se acorda?1. a) Prin credinta. Ea, pagana, straina, vine cu deplina incredere la Hristos si nici o clipa in toata vremea crescandelor greutati ale examenului nu se indoieste, nu se supara, nu cedeaza ispitei de a renunta sa mai ceara imboldului de a se indeparta si a-si cauta de treaba, nu manifesta o cat de mica slabiciune;2. b) Prin dezinteresare. Nu cere pentru ea, cere pentru fiica ei;3. c) Prin curaj. Curajul de-a...
