Prof. Gheorghe PRECUPESCU Un adevarat credincios intotdeauna este pe receptie cu cerul. Orice clipa de ragaz e prilejul unei conectari cu izvorul puterii ce se afla in Duhul Sfant. Invatatorul Ioan Marini a ajuns la treapta binecuvantata in care facea din toate o rugaciune de cerere, de multumire catre Dumnezeu, de preamarire a Lui. O []Prof. Gheorghe PRECUPESCUUn adevarat credincios intotdeauna este pe receptie cu cerul. Orice clipa de ragaz e prilejul unei conectari cu izvorul puterii ce se afla in Duhul Sfant. Invatatorul Ioan Marini a ajuns la treapta binecuvantata in care facea din toate o rugaciune de cerere, de multumire catre Dumnezeu, de preamarire a Lui. O mare parte din timpul acestui traitor al lui Hristos era dedicat rugaciunii.

La Sasciori, in casa parinteasca, in camera dinainte, acolo era masa lui de lucru si altarul de jertfa. Seara, cand era vreme buna, mergea pe malul raului Sebes din care pornea o coasta cu brazi. Acolo, intr-un loc ferit, langa o stanca vegheata de lumanarile verzi ale brazilor, ramanea in rugaciune pana in zori. Rugaciunea acestui om al lui Dumnezeu era un adevarat dialog in care sufletul se revarsa in suspine, in lacrimi si in strigate de durere sau de bucurie.

Multi dintre cei care l-au gazduit marturisesc lucruri uimitoare. Petrecea ore intregi in genunchi, la rugaciune, desi era atat de slabit trupeste iar genunchii aveau bataturi uneori dureroase. Ai casei se culcau, dar el, desi promitea sa faca acelasi lucru nu peste mult timp, ramanea pana dimineata in rugaciune.

O surioara din Sambateni, jud. Arad, relateaza o astfel de intamplare petrecuta chiar in casa ei: Dupa terminarea adunarii de seara mama l-a invitat pe fratele Marini sa se odihneasca pentru noapte la noi. Ajunsi acasa, mama il pusese la masa incarcata cu tot felul de bucate. El insa prefera putin lapte. Apoi i-a desfacut patul sa se culce si l-a lasat singur.

L-am vazut cum s-a asezat pe genunchi. Era noaptea, pe la orele 1:00. Cand mama s-a trezit, dimineata, a vazut in camera fratelui invatator tot lumina. Credea ca a uitat s-o stinga. A deschis usa incet, dar cand a aruncat privirea el era tot pe genunchi iar cana cu lapte neatinsa. Ochii ii erau plini de lacrimi. Mama a inchis usa, ferindu-se sa faca vreun zgomot. Peste putin timp oaspetele si-a luat geamantan si a plecat la tramvai.

Fratele David Balauta, un alt mare urmas traitor, din judetul Bacau, isi aminteste despre fratele Marini: Era un om cu totul deosebit in rugaciune. Se scula noaptea de langa frati si se furisa, pe unde putea, spre a se ruga. La Corna, langa Arad, unde am mers impreuna cu alti frati, luni dimineata cand satenii mergeau la coasa, l-am vazut si l-am auzit pe fratele Marini in gradina unui frate rugandu-se cu planset mare. Fratele cu gradina mi-a spus ca s-a rugat acolo toata noaptea aceea.

Dar multe lucruri in aceasta privinta ni le poate spune familia fratelui Ioan Fulea din Sibiu, in casa caruia fratele Marini se simtea, intr-un anumit fel, ca la el acasa. Fratele Ioan ne marturisea adeseori despre felul cum se ruga si cum scria invatatorul Marini: Era atat de discret, atat de delicat in toate, incat, uneori, aveai impresia ca prin odaie se misca un suflet nu un trup. Ne-am obisnuit cu tabieturile lui duhovnicesti si ne sileam sa i le respectam cat mai mult posibil. Asa am invatat ce inseamna rugaciunea pentru hrana zilnica a sufletului; cum poti sa vorbesti fara sa te folosesti de cuvinte; cum o privire sau un gest spun mai mult decat orice cuvant. Pentru adunarea din Sibiu si pentru imprejurimile orasului, prezenta fratelui Marini era o adevarata binecuvantare.

Se spune ca intra in curtile fratilor si cainii cei mai rai nu-l muscau, nici nu-l...