Predica la Duminica Vamesului si Fariseului
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula Stralucit-a harul Tau, Doamne, stralucit-a lumina sufletelor noastre. Iata vremea bineprimita, iata vremea pocaintei! Sa lepadam lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu hainele luminii, ca, trecand noianul cel mare al Postului, sa ajungem la Invierea cea de-a III-a zi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, []Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaStralucit-a harul Tau, Doamne, stralucit-a lumina sufletelor noastre. Iata vremea bineprimita, iata vremea pocaintei! Sa lepadam lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu hainele luminii, ca, trecand noianul cel mare al Postului, sa ajungem la Invierea cea de-a III-a zi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care mantuieste sufletele noastre. Iubiti credinciosi,iata-ne in cea de-a 33-a Duminica dupa Rusalii, numita si a vamesului si fariseului , dar care, din punct de vedere duhovnicesc, marcheaza inceputul Triodului, al acelei perioade din viata bisericeasca si din cultul liturgic al Bisericii, care este legata indi-solubil de momentul cel mare al Invierii. Este vremea plangerii dinainte de plangere, este vremea care vesteste Invierea lui Hristos, prin pocainta si participarea noastra impreuna, laolalta, ca Biserica a lui Iisus Hristos, la Patimile si Moartea Mantuitorului, pentru a putea vedea cu adevarat si Invierea Lui.
Duminica de astazi ne pune inainte o pilda a Mantuitorului, pe care o gasim in Evanghelia de la Luca, la cap. 18, vers. 10-14. Haideti sa o citim im-preuna! Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu sa se roage; unul fariseu si celalalt vames. Fariseul stand drept, asa se ruga in sine: Dumnezeule, multumescu- i ca nu sunt ca ceilalti oameni: rapitori, nedrepti, adulteri, sau chiar ca acest vames; postesc de doua ori pe sapta-mana, dau zeciuiala din toate cate castig .
Iar vamesul, departe stand, nici ochii nu voia sa si-i ridice spre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosul! Va spun Eu voua: Acesta s-a coborat la casa sa mai indreptatit decat acela. Ca tot cel ce se inalta pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. Intreaga perioada a Postului, a Triodului aceasta perioada care pregateste sufletul credinciosului cu forfota aceasta a cautarii si mai cu seama cu dorinta aflarii luminii Invierii, deci intreaga aceasta vreme este marcata de aceasta icoana a vamesului si fariseului ; pentru ca de fiecare data ne pune inaintea ochilor aceste doua modele, demn de urmat ramanand unul singur dintre ele numai, in functie de constiinta noastra si de dragostea noastra catre Dumnezeu.
Ne-am obisnuit prea des, cand spunem: farisei, sa strangem buzele si sa privim oarecum dur pilda aceasta. Fariseii in sine nu erau ceva rau pentru perioada aceea a Templului si pentru perioada aceea istorica a mantuirii neamului omenesc. Erau oamenii Legii, ai Legii Vechiului Testament. Erau oamenii care tineau, uneori, chiar pana la absurd Legea. i fariseul nu este oferit astazi ca pilda neaparat pentru a zambi si pentru a-l batjocori in duritatea lui si in intransigenta lui fata de vames, ci cu totul si cu totul alta este dimensiunea catre care vrea sa ne orienteze Mantuitorul dand pilda aceasta, si Sf. Parinti asezand-o borna la inceputul Postului. O sa remarcati ca pe intreg parcursul Postului, cuprins liturgic sub denumirea Triodului, vom vedea ca in cele din urma toate duminicile au legatura intre ele si ca ele vin sa ne pregateasca pentru intalnirea cu Evanghelia cea mare a Invierii Domnului.
Aceasta saptamana, care incepe cu Duminica vamesului si fariseului se mai numeste si Vestitoarea , pentru ca in adevar, dupa cum cei care vor sa mearga la razboi sunt vestiti mai dinainte de general despre timpul cand va incepe lupta, ca sa-si curateasca si sa-si ascuta sabiile, ca sa-si cerceteze si toate celelalte arme, ca sa indeparteze orice piedica, spre a se arunca cu ravna in lupta si spre a-si lua cele de credinta. De multe ori, inainte de lupta, li se tin ostasilor cuvantari si li se spun povestiri si pilde ca sa inflacareze sufletele lor si sa indeparteze de la ei lenea, trandavia, frica si orice alte primejdii. Tot astfel si Sfintii Parinti vestesc mai inainte, ca printr-o trambita, lupta ce-o vom da prin Post impotriva diavolului, spre a curati pacatul care a pus stapanire mai dinainte pe sufletele noastre si care s a prefacut in venin din pricina timpului indelungat de cand ne stapaneste. Mai mult inca, sa ne sargu-im sa dobandim faptele bune pe care nu le avem si, inarmandu-ne cum se cuvine, sa mergem pregatiti spre nevointele Postului.
Fara indoiala ca asa incepe Postul si prima pilda (din SINAXAR), aceea a saptamanii acesteia vestitoare a Postului, este indemnul spre smerenie. Este indemnul spre smerenie care rezulta nu neaparat numai din textul Scripturii, pentru ca Postul ni se vesteste aratandu-ni-se mai intai necesitatea lui in supravietuirea noastra duhovniceasca. Iata: ne aflam impreuna cu vamesul si fariseul inaintea lui Dumnezeu. Amandoi simteau necesitatea fundamentala de a se ruga. Pentru unul era o implinire a Legii, pentru celalalt era o implinire a unei necesitati launtrice. Unul ramane drept si neinconvoiat in rugaciune; celalalt cel care simtea din launtrul sau necesitatea rugaciunii spune Evanghelia, nu indraznea sa priveasca spre cer, batandu-si pieptul si zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacato-sului! Vamesul, cu toata nestiinta lui de Lege, pentru ca nu intotdeauna vamesii erau oameni cunoscatori ai Legii celei vechi, deci vamesul, cu toata nestiinta lui de carte duhovniceasca sa-i spunem era omul duhovnicesc, cel care incepe sa se roage pentru ca stia ca nu se afla in cadrul lui normal, stia ca alunecase, cazuse din starea lui de om. i se face vamesul acesta, ca si cel pe care l-am pomenit mai acum doua duminici, se face vamuitor al sufletului sau catre Imparatia cerurilor:Eu postesc, dar nu pentru a realiza un exercitiu spiritual ne spune vamesul eu postesc pentru ca la multimea faptelor mele cele rele cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosatoarea zi a Judecatii spune una din cantarile Duminicii de azi, de la Utrenie. Peste pleoapele ochilor mei duhovni-cesti s-a asezat zgura pacatelor si nu pot sa privesc si sa vad la inaltimea cerului .
De aici bucuria lui de a simti ca numai privind in jos, cu sufletul smerit si cu inima smerita, poate sa strabata cerurile.
Pentru prima data ni se cere urcarea unei intai trepte in Post: intrarea in Templu, impreuna cu vamesul si cu fariseul, si identificarea mea cu vamesul, iesirea mea din fariseismul cotidian cu care-mi hranesc visele de mantuire si intrarea in smerenia vamesului, care se dovedeste a fi o stare de fapt, o stare de constiinta si, mai mult, un spatiu delimitat fizic, ca un templu in templu.
Pregatirea se face printr-o hai sa-i spunem, o ectenie a cantarilor Duminicii de astazi, pe care ingaduiti-mi sa v-o citesc: Sa lepadam, credinciosii, trufia cea fara de masura, cumplita nebunie, urata mandrie si cruzimea cea rea a fariseului, caci ne-cuviincioase sunt acestea inaintea lui Dumnezeu. i aceasta o spunem noi pentru ca smerenia, odinioara, a inaltat pe vames si a strigat cu plangere: Milostiveste-Te! si Domnul l-a indreptat, iar seme-tia a surpat prin dreptate pe ticalosul fariseu, care a grait cu trufie .
Calea ne este aratata de Insusi Domnul si pregatirea aceasta a Postului in Duminica vamesului si fariseului se leaga deja cu exemplificarea modelului care se va reliefa tot mai mult catre sfarsit si anume aratat-a Cuvantul smerenia a fi calea cea aleasa a inaltarii, smerindu Se si la chipul cel de rob; Caruia urmand, oriunde, smerindu-se, se inalta .
De aceea, intaia cerinta a acestei Duminici a vamesului si a fariseului este smerenia. Pentru ca Domnul pe Care Il cinstim prin postul pe care-l tinem este Domnul Crucii si al Smereniei. Este Cel Care Se leapada de Sine, Cel Care-i cheama pe ceilalti sa se lepede si ei de sine, pentru a se putea bucura de Inviere deopotriva cu El. Suntem chemati, asadar, sa intram in calea cea aleasa a smereniei Domnului, sa ne aflam fie si numai in cale spre Hristos, Cel pe Care urmandu-L ne vom sui catre dumnezeiasca Inaltare?Pregatirea, daca vreti, aperceptiva pentru aceasta lectie a Patimilor Mantuitorului, ne este facuta de acum, sau inca de pe acum, prin sublinierea elementelor care vizeaza smerenia aceasta a Mantuitorului: Aratatu-Te-ai, Stapane, ucenicilor Tai si aratatu-le-ai lor smerenie inalta, caci incingandu-Te cu stergarul peste mijloc si spalandu-le picioarele, le-ai poruncit sa urmeze acest obicei va spune alta cantare din Utrenia de astazi: Deci Domnul arata o smerenie care inalta, cea pe care, iata, o identificam a fi mantuitoare in smerenia vamesului.
Suntem, asadar, chemati la implinirea acestei porunci a smereniei vamesului si exemplul acesta al vamesului care pricepe ca nu poate sta inaintea lui Dumnezeu nici in orice pozitie fizica, nici in orice pozitie duhovniceasca, ne cheama si pe noi sa ne intarim pozitia fizica si duhovniceasca catre Dumnezeu, pentru ca, in cele din urma, postul nu este altceva decat lepadarea de starea noastra de lene cotidiana, daca vreti, si de starea noastra de lene duhovniceasca cotidiana, cu care de prea multe ori ne-am obisnuit. Dar nu este o smerenie oarecare aceasta la care suntem chemati, ci una constienta,...
Duminica de astazi ne pune inainte o pilda a Mantuitorului, pe care o gasim in Evanghelia de la Luca, la cap. 18, vers. 10-14. Haideti sa o citim im-preuna! Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu sa se roage; unul fariseu si celalalt vames. Fariseul stand drept, asa se ruga in sine: Dumnezeule, multumescu- i ca nu sunt ca ceilalti oameni: rapitori, nedrepti, adulteri, sau chiar ca acest vames; postesc de doua ori pe sapta-mana, dau zeciuiala din toate cate castig .
Iar vamesul, departe stand, nici ochii nu voia sa si-i ridice spre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosul! Va spun Eu voua: Acesta s-a coborat la casa sa mai indreptatit decat acela. Ca tot cel ce se inalta pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. Intreaga perioada a Postului, a Triodului aceasta perioada care pregateste sufletul credinciosului cu forfota aceasta a cautarii si mai cu seama cu dorinta aflarii luminii Invierii, deci intreaga aceasta vreme este marcata de aceasta icoana a vamesului si fariseului ; pentru ca de fiecare data ne pune inaintea ochilor aceste doua modele, demn de urmat ramanand unul singur dintre ele numai, in functie de constiinta noastra si de dragostea noastra catre Dumnezeu.
Ne-am obisnuit prea des, cand spunem: farisei, sa strangem buzele si sa privim oarecum dur pilda aceasta. Fariseii in sine nu erau ceva rau pentru perioada aceea a Templului si pentru perioada aceea istorica a mantuirii neamului omenesc. Erau oamenii Legii, ai Legii Vechiului Testament. Erau oamenii care tineau, uneori, chiar pana la absurd Legea. i fariseul nu este oferit astazi ca pilda neaparat pentru a zambi si pentru a-l batjocori in duritatea lui si in intransigenta lui fata de vames, ci cu totul si cu totul alta este dimensiunea catre care vrea sa ne orienteze Mantuitorul dand pilda aceasta, si Sf. Parinti asezand-o borna la inceputul Postului. O sa remarcati ca pe intreg parcursul Postului, cuprins liturgic sub denumirea Triodului, vom vedea ca in cele din urma toate duminicile au legatura intre ele si ca ele vin sa ne pregateasca pentru intalnirea cu Evanghelia cea mare a Invierii Domnului.
Aceasta saptamana, care incepe cu Duminica vamesului si fariseului se mai numeste si Vestitoarea , pentru ca in adevar, dupa cum cei care vor sa mearga la razboi sunt vestiti mai dinainte de general despre timpul cand va incepe lupta, ca sa-si curateasca si sa-si ascuta sabiile, ca sa-si cerceteze si toate celelalte arme, ca sa indeparteze orice piedica, spre a se arunca cu ravna in lupta si spre a-si lua cele de credinta. De multe ori, inainte de lupta, li se tin ostasilor cuvantari si li se spun povestiri si pilde ca sa inflacareze sufletele lor si sa indeparteze de la ei lenea, trandavia, frica si orice alte primejdii. Tot astfel si Sfintii Parinti vestesc mai inainte, ca printr-o trambita, lupta ce-o vom da prin Post impotriva diavolului, spre a curati pacatul care a pus stapanire mai dinainte pe sufletele noastre si care s a prefacut in venin din pricina timpului indelungat de cand ne stapaneste. Mai mult inca, sa ne sargu-im sa dobandim faptele bune pe care nu le avem si, inarmandu-ne cum se cuvine, sa mergem pregatiti spre nevointele Postului.
Fara indoiala ca asa incepe Postul si prima pilda (din SINAXAR), aceea a saptamanii acesteia vestitoare a Postului, este indemnul spre smerenie. Este indemnul spre smerenie care rezulta nu neaparat numai din textul Scripturii, pentru ca Postul ni se vesteste aratandu-ni-se mai intai necesitatea lui in supravietuirea noastra duhovniceasca. Iata: ne aflam impreuna cu vamesul si fariseul inaintea lui Dumnezeu. Amandoi simteau necesitatea fundamentala de a se ruga. Pentru unul era o implinire a Legii, pentru celalalt era o implinire a unei necesitati launtrice. Unul ramane drept si neinconvoiat in rugaciune; celalalt cel care simtea din launtrul sau necesitatea rugaciunii spune Evanghelia, nu indraznea sa priveasca spre cer, batandu-si pieptul si zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacato-sului! Vamesul, cu toata nestiinta lui de Lege, pentru ca nu intotdeauna vamesii erau oameni cunoscatori ai Legii celei vechi, deci vamesul, cu toata nestiinta lui de carte duhovniceasca sa-i spunem era omul duhovnicesc, cel care incepe sa se roage pentru ca stia ca nu se afla in cadrul lui normal, stia ca alunecase, cazuse din starea lui de om. i se face vamesul acesta, ca si cel pe care l-am pomenit mai acum doua duminici, se face vamuitor al sufletului sau catre Imparatia cerurilor:Eu postesc, dar nu pentru a realiza un exercitiu spiritual ne spune vamesul eu postesc pentru ca la multimea faptelor mele cele rele cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosatoarea zi a Judecatii spune una din cantarile Duminicii de azi, de la Utrenie. Peste pleoapele ochilor mei duhovni-cesti s-a asezat zgura pacatelor si nu pot sa privesc si sa vad la inaltimea cerului .
De aici bucuria lui de a simti ca numai privind in jos, cu sufletul smerit si cu inima smerita, poate sa strabata cerurile.
Pentru prima data ni se cere urcarea unei intai trepte in Post: intrarea in Templu, impreuna cu vamesul si cu fariseul, si identificarea mea cu vamesul, iesirea mea din fariseismul cotidian cu care-mi hranesc visele de mantuire si intrarea in smerenia vamesului, care se dovedeste a fi o stare de fapt, o stare de constiinta si, mai mult, un spatiu delimitat fizic, ca un templu in templu.
Pregatirea se face printr-o hai sa-i spunem, o ectenie a cantarilor Duminicii de astazi, pe care ingaduiti-mi sa v-o citesc: Sa lepadam, credinciosii, trufia cea fara de masura, cumplita nebunie, urata mandrie si cruzimea cea rea a fariseului, caci ne-cuviincioase sunt acestea inaintea lui Dumnezeu. i aceasta o spunem noi pentru ca smerenia, odinioara, a inaltat pe vames si a strigat cu plangere: Milostiveste-Te! si Domnul l-a indreptat, iar seme-tia a surpat prin dreptate pe ticalosul fariseu, care a grait cu trufie .
Calea ne este aratata de Insusi Domnul si pregatirea aceasta a Postului in Duminica vamesului si fariseului se leaga deja cu exemplificarea modelului care se va reliefa tot mai mult catre sfarsit si anume aratat-a Cuvantul smerenia a fi calea cea aleasa a inaltarii, smerindu Se si la chipul cel de rob; Caruia urmand, oriunde, smerindu-se, se inalta .
De aceea, intaia cerinta a acestei Duminici a vamesului si a fariseului este smerenia. Pentru ca Domnul pe Care Il cinstim prin postul pe care-l tinem este Domnul Crucii si al Smereniei. Este Cel Care Se leapada de Sine, Cel Care-i cheama pe ceilalti sa se lepede si ei de sine, pentru a se putea bucura de Inviere deopotriva cu El. Suntem chemati, asadar, sa intram in calea cea aleasa a smereniei Domnului, sa ne aflam fie si numai in cale spre Hristos, Cel pe Care urmandu-L ne vom sui catre dumnezeiasca Inaltare?Pregatirea, daca vreti, aperceptiva pentru aceasta lectie a Patimilor Mantuitorului, ne este facuta de acum, sau inca de pe acum, prin sublinierea elementelor care vizeaza smerenia aceasta a Mantuitorului: Aratatu-Te-ai, Stapane, ucenicilor Tai si aratatu-le-ai lor smerenie inalta, caci incingandu-Te cu stergarul peste mijloc si spalandu-le picioarele, le-ai poruncit sa urmeze acest obicei va spune alta cantare din Utrenia de astazi: Deci Domnul arata o smerenie care inalta, cea pe care, iata, o identificam a fi mantuitoare in smerenia vamesului.
Suntem, asadar, chemati la implinirea acestei porunci a smereniei vamesului si exemplul acesta al vamesului care pricepe ca nu poate sta inaintea lui Dumnezeu nici in orice pozitie fizica, nici in orice pozitie duhovniceasca, ne cheama si pe noi sa ne intarim pozitia fizica si duhovniceasca catre Dumnezeu, pentru ca, in cele din urma, postul nu este altceva decat lepadarea de starea noastra de lene cotidiana, daca vreti, si de starea noastra de lene duhovniceasca cotidiana, cu care de prea multe ori ne-am obisnuit. Dar nu este o smerenie oarecare aceasta la care suntem chemati, ci una constienta,...
