Psaltirea și Preoția
La 3 martie 1888, in Certegele Apusenilor lui Avram Iancu, se nastea al patrulea copil al familiei Dumitru si Anuta Trifa. Dupa trei zile, preotul Constantin Codusel avea sa-l introduca in Biserica, prin Botez, cu numele Iosif. Acesta avea sa fie salvatorul fratilor sai, facand ca numele familiei Trifa sa ramana nesters in constiinta neamului []La 3 martie 1888, in Certegele Apusenilor lui Avram Iancu, se nastea al patrulea copil al familiei Dumitru si Anuta Trifa. Dupa trei zile, preotul Constantin Codusel avea sa-l introduca in Biserica, prin Botez, cu numele Iosif. Acesta avea sa fie salvatorul fratilor sai, facand ca numele familiei Trifa sa ramana nesters in constiinta neamului romanesc. Dar numele pruncului Iosif avea sa fie si o pricina de scandal, de la vladica pana la opinca, pentru curajul de a rasturna obiceiul strabun al pacatului, nu numai din teritoriul ierarhului sau, ci din toate satele Patriarhiei Romane, pe care el avea sa le lumineze cu ziarul saptamanal Lumina satelor .
Istoria vietii Parintelui Iosif Trifa, intemeietorul pamantesc al miscarii de renastere duhovniceasca la o viata noua, numita Oastea Domnului , a inceput cu Psaltirea. O Psaltire in casa, la nivelul anului 1888, insemna o mare binecuvantare. Oastea Domnului isi trage obarsia din aceasta binecuvantata Carte. Ea, Psaltirea, a stat si sta la baza slujbelor bisericesti, precum urzeala in tesatura panzei. Formarea duhovniceasca a tanarului Iosif s-a facut astfel, la orele diminetii vietii sale, cu psalmii de la Utrenie, pe care maica Anuta ii citea pruncului ei, pana cand acesta, pe care si-l dorea preot, avea sa se imbrace in toate vesmintele sfintite pentru Dumnezeiasca Liturghie.
Astfel, Dumnezeu a randuit sa devina preot. Ajuns in aceasta stare de har, n-a mai putut suporta sa-si vada neamul sau in robia pacatelor. Cineva trebuia sa declare razboi diavolului si nimeni nu indraznea sa faca aceasta. Caci fiecare era responsabil de pericolul la care s-ar fi expus. i Parintele Iosif stia lucrul acesta, dar era constient si de faptul ca a muri pentru Dumnezeu era un castig vesnic, pe care si-l dorea intreg pentru sine.
Miscarea de lupta impotriva tuturor pacatelor in cadrul Bisericii Ortodoxe, pe care el a numit-o Oastea Domnului , venea, asadar, ca o urmare fireasca a unui progres de la Psaltire la Rugaciunea Anaforalei, rostita in limba materna cu duhul genial al marilor Parinti ai Bisericii. Temelia de granit a Psaltirii mamei si edificiul divino-uman zidit pe ea au aprins acest foc ce era cu neputinta de a mai fi stins, pentru ca luase nastere pe calea imparateasca. Reeditarea arenelor si a supliciilor aveau sa fie untdelemn aruncat peste lucrarea Duhului Sfant de renastere a neamului romanesc, la care era de-acum angrenata intreaga Biserica. De fapt, Biserica Ortodoxa isi implinea, prin...
Istoria vietii Parintelui Iosif Trifa, intemeietorul pamantesc al miscarii de renastere duhovniceasca la o viata noua, numita Oastea Domnului , a inceput cu Psaltirea. O Psaltire in casa, la nivelul anului 1888, insemna o mare binecuvantare. Oastea Domnului isi trage obarsia din aceasta binecuvantata Carte. Ea, Psaltirea, a stat si sta la baza slujbelor bisericesti, precum urzeala in tesatura panzei. Formarea duhovniceasca a tanarului Iosif s-a facut astfel, la orele diminetii vietii sale, cu psalmii de la Utrenie, pe care maica Anuta ii citea pruncului ei, pana cand acesta, pe care si-l dorea preot, avea sa se imbrace in toate vesmintele sfintite pentru Dumnezeiasca Liturghie.
Astfel, Dumnezeu a randuit sa devina preot. Ajuns in aceasta stare de har, n-a mai putut suporta sa-si vada neamul sau in robia pacatelor. Cineva trebuia sa declare razboi diavolului si nimeni nu indraznea sa faca aceasta. Caci fiecare era responsabil de pericolul la care s-ar fi expus. i Parintele Iosif stia lucrul acesta, dar era constient si de faptul ca a muri pentru Dumnezeu era un castig vesnic, pe care si-l dorea intreg pentru sine.
Miscarea de lupta impotriva tuturor pacatelor in cadrul Bisericii Ortodoxe, pe care el a numit-o Oastea Domnului , venea, asadar, ca o urmare fireasca a unui progres de la Psaltire la Rugaciunea Anaforalei, rostita in limba materna cu duhul genial al marilor Parinti ai Bisericii. Temelia de granit a Psaltirii mamei si edificiul divino-uman zidit pe ea au aprins acest foc ce era cu neputinta de a mai fi stins, pentru ca luase nastere pe calea imparateasca. Reeditarea arenelor si a supliciilor aveau sa fie untdelemn aruncat peste lucrarea Duhului Sfant de renastere a neamului romanesc, la care era de-acum angrenata intreaga Biserica. De fapt, Biserica Ortodoxa isi implinea, prin...
