Să creştem în Domnul!
Sa crestem in toate privintele pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura ci, credinciosi adevarului, in dragoste sa crestem in toate privintele, []Sa crestem in toate privintele pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura ci, credinciosi adevarului, in dragoste sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Ef 4, 13-15)Ce cuvinte scumpe sunt acestea pentru noi si mantuirea scump sufletului nostru! O asemanare minunata se afla aici. Hristos este pus in mijlocul nostru ca un om mare , cu statura deplina , iar noi stam in jurul Lui ca niste copii ce trebuie sa crestem pana vom ajunge la inaltimea Lui.
Un pictor a pus aceasta asemanare in preafrumoasa icoana de alaturi. Iisus sevede in icoana aceasta ca un om mare , iar cei din jurul Lui, in crestere. Unii sunt prunci mici. Altii, mai mari, altii si mai mari; cu totii tinzand sa ajunga la inaltimea staturii lui Iisus Hristos.
O, ce taina mare este taina mantuirii sufletesti! i, o, cum isi inchipuie cei mai multi oameni ca pot dobandi mantuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un crestin adevarat si a dobandi mantuirea sufletului inseamna, preaiubitii mei frati, sa crestem neincetat in cele duhovnicesti. Intocmai precum am crescut cu corpul, asa trebuie sa crestem si cu duhul, cu cele duhovnicesti. Cand ne uitam peste fotografiile noastre personale, ne vedem cum am crescut an de an. Intrebarea este insa: oare am crescut noi si in cele sufletesti? Ori in cele sufletesti am ramas tot niste copii slabi si neajutorati?O, cati oameni au crescut mari cu trupul, dar au ramas prunci rai cu duhul! E plina crestinatatea de astfel de oameni. Sarmanii! Ii vezi cum se clatina ca pruncii, in cele sufletesti. Ii vezi cum cad la fiecare pas, doborati de vantul ispitelor.
Mantuirea sufletului e insotita, iubitii mei, de porunca: Sa crestem in cele duhovnicesti! i e insotita de intrebarea: Cum sa crestem in cele duhovnicesti?Raspunsul e simplu: ca sa crestem in cele duhovnicesti, ne trebuie mancare duhovniceasca....
Un pictor a pus aceasta asemanare in preafrumoasa icoana de alaturi. Iisus sevede in icoana aceasta ca un om mare , iar cei din jurul Lui, in crestere. Unii sunt prunci mici. Altii, mai mari, altii si mai mari; cu totii tinzand sa ajunga la inaltimea staturii lui Iisus Hristos.
O, ce taina mare este taina mantuirii sufletesti! i, o, cum isi inchipuie cei mai multi oameni ca pot dobandi mantuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un crestin adevarat si a dobandi mantuirea sufletului inseamna, preaiubitii mei frati, sa crestem neincetat in cele duhovnicesti. Intocmai precum am crescut cu corpul, asa trebuie sa crestem si cu duhul, cu cele duhovnicesti. Cand ne uitam peste fotografiile noastre personale, ne vedem cum am crescut an de an. Intrebarea este insa: oare am crescut noi si in cele sufletesti? Ori in cele sufletesti am ramas tot niste copii slabi si neajutorati?O, cati oameni au crescut mari cu trupul, dar au ramas prunci rai cu duhul! E plina crestinatatea de astfel de oameni. Sarmanii! Ii vezi cum se clatina ca pruncii, in cele sufletesti. Ii vezi cum cad la fiecare pas, doborati de vantul ispitelor.
Mantuirea sufletului e insotita, iubitii mei, de porunca: Sa crestem in cele duhovnicesti! i e insotita de intrebarea: Cum sa crestem in cele duhovnicesti?Raspunsul e simplu: ca sa crestem in cele duhovnicesti, ne trebuie mancare duhovniceasca....
