In 1975, pe data de 20 iulie, de Sfantul Ilie, am mers impreuna cu fratele Nicu Micu la Pestera Meziad si am luat parte la adunarea aceea care s-a tinut atunci acolo. in minte ca in timpul adunarii a venit la mine fratele Popa Petru (cu care ma cunosteam de mai demult) si mi-a spus []In 1975, pe data de 20 iulie, de Sfantul Ilie, am mers impreuna cu fratele Nicu Micu la Pestera Meziad si am luat parte la adunarea aceea care s-a tinut atunci acolo. in minte ca in timpul adunarii a venit la mine fratele Popa Petru (cu care ma cunosteam de mai demult) si mi-a spus sa pregatesc un cuvant. M-am ridicat si am citit din Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 1, despre cele trei nasteri. De la inceput n am observat, dar in timpul vorbirii, intorcandu-mi privirea spre ascultatorii care erau si-n dreapta, si-n stanga, l-am vazut pe fratele Traian. El ajunsese acolo dupa ce s-a inceput adunarea. Intr-o clipa mi s-a oprit parca rasuflarea am incheiat vorbirea si am cautat sa ma retrag. Atunci vine iar fratele Popa Petru si-mi sopteste la ureche: De ce te-ai inmuiat? . Se vedea prea bine de ce ma inmuiasemFratele Popa Petru isi pregatea permanent cuvintele pe care stia ca trebuie sa le rosteasca in fiecare adunare. Seara, inainte de a-si pune capul pe perna sa se odihneasca, lua Biblia si citea din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca era duminica a doua zi, cauta in calendar care era Apostolul si Evanghelia ce urmau sa se citeasca la biserica. Citea acele texte, medita asupra lor si, in timpul cat ii mai ramanea pentru odihna, adormea cu ele in minte si-n inima. Apoi dimineata era la programul de la biserica. Astfel, cand trebuia sa se ridice in adunare sa spuna un cuvant, avea tot timpul un subiect nou, o fata mereu noua a aceluiasi adevar sfant. De aceea vorbirile sale erau cursive, ideile erau clare si concise, iar marturisirea convingatoare.

Cu privire la partasia sfanta pe care a avut-o fratele Traian cu oamenii de seama ai Lucrarii, pentru intretinerea focului nestins pe altarul Oastei Domnului din tara noastra, au fost, pe vremea aceea, mai multi frati de raspundere, oameni cu simt duhovnicesc si cu demnitate in ce priveste pastrarea invataturii si, prin aceasta, a unitatii duhului din intreaga fratietate. Oameni destoinici pentru orice lucrare buna.

Dar apropiatul cel mai drag, cel mai intim si cel mai atasat si devotat cauzei Lucrarii ii era fratele Popa Petru din Saucani. Ei erau aproape si ca loc Era intre ei nu numai un respect si o pretuire reciproca, dar si o ascultare a unuia de celalalt. Fratele Popa Petru se angaja cu toata responsabilitatea in insarcinarile pe care fratele Traian il ruga sa le implineasca. Trebuia uneori sa mearga in diferite parti prin tara, unde se iveau tot felul de probleme, indeosebi de invatatura. i altii, dintre apropiatii fratelui Traian, au fost cu adevarat oameni devotati Oastei Domnului, oameni cinstiti, oameni curati la suflet; dar parca fratele Popa Petru il intelegea cel mai bine, fiind atat de adanc inradacinat in invatatura Lucrarii Oastei Domnului. De aceea, pe el il simtea cel mai apropiat de inima sa si lui ii arata o asa mare incredere.

Fratele Petru niciodata nu mustra pe nimeni in mod direct. Dar in vorbire numea raul rau si pacatul pacat, aratand foarte clar invatatura Evangheliei referitoare la acea problema, cu atata sinceritate, incat erai nevoit sa recunosti ca spune adevarul si ca are...