Cand simtim in viata noastra dezgustul, amaraciunea, neplacerea fata de raul ce domneste in lume si mai ales in noi insine, cand depunem stradanii si ravna spre a combate acel rau si ne convingem de neputinta noastra in a-l combate, atunci ne revine obligatia morala de a cauta o putere, o sursa salvatoare, care nu []Cand simtim in viata noastra dezgustul, amaraciunea, neplacerea fata de raul ce domneste in lume si mai ales in noi insine, cand depunem stradanii si ravna spre a combate acel rau si ne convingem de neputinta noastra in a-l combate, atunci ne revine obligatia morala de a cauta o putere, o sursa salvatoare, care nu numai sa ne vrea binele, ci sa si includa in sinea sa binele, ca in felul acesta sa ni-l impartaseasca si noua. Aceasta putere izvoraste din credinta noastra in ajutorul lui Dumnezeu; ea se numeste Rugaciune. Daca binele, fericirea, din ea izvorasc, tot din ea se si multiplica realitati experimentate de milioane de adevarati rugatori. A nu crede in bine marturiseste un intelept teolog si mistic crestin este o moarte morala; a crede numai in tine, ca tu singur esti izvorul binelui, e o nebunie; dar a te ruga lui Dumnezeu, oferindu-I intru toate vointa proprie, este adevarata intelepciune si inceputul desavarsirii tale morale (Vladimir Soloviov, Fundamentele spirituale ale vietii, pag. 22).
Marturisim adeseori ca avem credinta in Dumnezeu, dar foarte folositor lucru este a sti ca o credinta fara fapte este moarta (Iacov 2, 17). Rugaciunea constituie in ogorul vietii noastre, cea dintai fapta buna, inceputul sau obarsia oricarei fapte bune, dar nu orice fel de rugaciune, ci numai cea savarsita dupa voia lui Dumnezeu. Ea se numeste rugaciune in duh si adevar.
Cand Mantuitorul Iisus Hristos a stat de vorba cu femeia samariteanca, la fantana patriarhului Iacov, atunci El a marturisit: Vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui Ceresc in duh si adevar, ca Tatal astfel de rugaciune doreste (Ioan 4, 23). Rugaciunea, inchinare in duh si adevar, dupa cum afirma parintele Dumitru Staniloae, este o unire tainica a noastra cu Dumnezeu, o revarsare a Acestuia in noi. Prin ea patrunde Dumnezeu in interiorul nostru ca subiect divin si omul patrunde in interiorul lui Dumnezeu. Rugaciunea de felul acesta isi dovedeste duhovnicia si rodnicia sa cand...