Era o zi de iunie 1935 Dupa ce ne-am dus de doua ori incolo si incoace prin micul parc, ne-am asezat acolo, pe banca de langa turnul scarilor. Dintr-o data, parintele cazu tacut pe ganduri, privind Dupa un timp imi arata, aproape de noi, o banca si un loc cu multa iarba verde, zicand: Vezi, draga []Era o zi de iunie 1935 Dupa ce ne-am dus de doua ori incolo si incoace prin micul parc, ne-am asezat acolo, pe banca de langa turnul scarilor. Dintr-o data, parintele cazu tacut pe ganduri, privind Dupa un timp imi arata, aproape de noi, o banca si un loc cu multa iarba verde, zicand: Vezi, draga Dorz, (asa imi zicea el aproape totdeauna: draga Dorz ) vezi tu banca aceea de acolo? Acolo am scris eu cantarea Mai langa Domnul meu . Eram, in zilele acelea, intr-o stare sufleteasca deosebita. Simteam ca am in mine ceva care avea nevoie sa se marturiseasca puternic. Era toata dragostea si recunostinta pe care o purtam fierbinte in tot sufletul meu fata de Dulcele meu Mantuitor, Care m-a iubit atat de mult si Care este atat de bun cu mine ie iti este usor sa faci poeziile! Tu ai din plin de la Domnul acest dar. Dar tu nu stii cat m-am chinuit eu cu poezioarele pe care le-am scris cand aveam nevoie de ele si nu avea cine sa le faca.

Atunci cand scriam: Mai langa Domnul meu , m-am chinuit multe zile si nopti. Scriam si stergeam, ca nu-mi iesea nimic dupa cum simteam; si nu-mi placea.

Mazgaleam pagini intregi de caiete cu tot felul de rime, dar nu eram multumit. Gasisem unele cuvinte potrivite sa rimeze cu El , dar imi trebuia in fiecare strofa a cantarii un alt cuvant, si nu-mi iesea unul, tocmai acela unul, ce simteam eu ca trebuie sa fie cuvantul care sa-mi zugraveasca cel mai bine starea vietii mele de dinainte de a-L afla pe Domnul Iisus. Simteam cuvantul ca este, il cautam, il chemam si nu-mi venea! Gasisem fel ,...