Traim intr-o lume tot mai grabita, unde pacatul isi gaseste mediul cel mai prielnic de a se dezvolta pana la maturitatea deplina, lasand in urma roadele cele mai bogate ale acestui veac, al carui domn si stapan este insusi diavolul. Vocile cele mai stridente se aud astazi din gurile celor mai multi crestini: N-am []Traim intr-o lume tot mai grabita, unde pacatul isi gaseste mediul cel mai prielnic de a se dezvolta pana la maturitatea deplina, lasand in urma roadele cele mai bogate ale acestui veac, al carui domn si stapan este insusi diavolul. Vocile cele mai stridente se aud astazi din gurile celor mai multi crestini: N-am timp! Sunt foarte grabit! Te rog sa ma ierti, dar despre credinta mai vorbim alta data! Am de rezolvat probleme mai importante! Sarmane crestin, ce-ai facut cu timpul, de nu-l mai ai? Timpul este un dar de la Dumnezeu, dat spre pocainta si spre mantuire. Tu ce faci cu el, dragul meu? i-l cheltuiesti in afaceri, in petreceri, in fata televizorului, in chefuri si-n betie Dar, oare, pentru asta ti l-a dat Dumnezeu? Nu te gandesti ca maine El iti va cere sa dai socoteala de timpul pierdut? Sau poate vei spune ca nu ti-l cheltuiesti nici in petreceri, nici in chefuri si-n betie, ci esti mereu ocupat cu munca la pamantul cu care esti improprietarit. Ai multe vite in gospodaria ta, pe care trebuie sa le ingrijesti. Sau ai nu stiu ce societate privata, care iti ocupa tot timpul. Ori detii nu stiu ce functii inalte si nu mai ai timp si de lucrurile cele sufletesti?!Da! Este adevarat, omul trebuie sa munceasca, pentru ca prin sudoarea fruntii sa-si castige painea. Dar mai este foarte adevarat, asa cum zice Psalmistul David in Psalmul 126, versetul 2:In zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai SaiOare, ceea ce ne fura timpul nostru nu este tot un pacat? asa cum zice poetul nostru drag, Traian Dorz: Pacatul care-ti fura timpul e cea mai crancena-nchisoare.

Poate veti zice: Dar toate aceste lucruri nu sunt lasate de la Dumnezeu, ca omul sa le stapaneasca? Da, dragul meu suflet, intr-adevar, sunt lasate de la Dumnezeu in stapanirea omului! Dar, cum vad eu ca se petrece la cei mai multi dintre noi, ele ne stapanesc si nu noi le stapanim. Daca Cuvantul lui Dumnezeu ne spune sa fim multumiti cu ce avem astazi, spre a ne imbraca si a ne hrani, atunci de ce ne cheltuim timpul, agonisind pentru ani de zile? De ce strangem numai pentru noi, iar de saracii din jurul nostru nu ne mai pasa? Alergam de dimineata pana noaptea tarziu numai pentru lucrurile noastre pamantesti, iar pentru suflet n-avem timp nici macar de o scurta rugaciune. Stam mereu cu privirile scormonitoare in gunoaiele acestei lumi, ce pier o data cu intrebuintarea lor sau pe care Domnul le poate pierde intr-o singura clipa. i atunci unde este toata agoniseala vietii noastre?Am stat de vorba cu niste oameni batrani, care isi casatorisera copiii, fiecare fiind la casa lui si avand o situatie destul de instarita, si i-am intrebat: Dar pentru cine va tot truditi mereu...