ÎNTÂLNIRILE CU DUMNEZEU
Traian Dorz 1. Rascrucile istorice care pot mantui lumea sau o pot prabusi nu le pot pretui decat Dumnezeu si profetul Lui cu El pe Sinai sau cu Iisus pe Tabor. Atunci atat Dumnezeu, cat si Omul Sau sunt la fel de cutremurati si la fel de patrunsi de insemnatatea clipei in care se intalnesc []Traian Dorz1. Rascrucile istorice care pot mantui lumea sau o pot prabusi nu le pot pretui decat Dumnezeu si profetul Lui cu El pe Sinai sau cu Iisus pe Tabor.
Atunci atat Dumnezeu, cat si Omul Sau sunt la fel de cutremurati si la fel de patrunsi de insemnatatea clipei in care se intalnesc sau se despart.2. Intr-o astfel de stare, Moise trebuie sa fie singur (Exod 3, 1-10). i Ilie trebuie sa fie singur (I Imp 17, 20). i Elisei trebuie sa fie singur (II Imp 4, 34). i Iisus, singur (Mc 5, 40). i Petru, singur (Fapte 9, 40).
Cine poate sa stie ce se petrece atunci acolo intre Dumnezeu si alesul Sau?Pentru ca nici Unul, nici celalalt nu spun altora despre acest moment unic si tainic!3. Cum I Se arata Tatal Fiului, ori Fiul, fiului Sau?Cum ii transmite El puterea?Cum ii da investitura?Cum Se uneste Dumnezeu cu el prin acest act divin in care omul devine Dumnezeu si Dumnezeu devine om?Ce taina nepatrunsa este aceasta!4. Dar trebuie sa fie ceva nespus de inalt, ceva nespus de cutremurator, ceva nespus de profund, care trece dintr-o data si pentru o clipa peste toate legile sub care sunt inchise toate fiintele, toate puterile, toate marginile existente in univers, afara de cele ale lui Dumnezeu Insusi.
Poate ca de aceea niciodata aceste acte nu se pot petrece jos ci numai sus.5. i nu se petrec niciodata in alta prezenta, ci numai in a Lui si a lui. i niciodata [altfel] decat in genunchi.
Pentru ca de nicaieri nu se poate cuprinde mai mult, vedea mai departe sau birui mai sigur ca din genunchi.
O, Dumnezeule, ce sus e aici pe acest muntesi ce infricosator de sfant este locul acesta!Cine poate sta fara sa se clatine, fara sa se cutremure, fara sa se prabuseasca!6. Cand Focul Duhului Sfant este mare si puternic, Vantul ceresc, care vine la timp, cat de bine ii face acestui foc ca il imprastie cat mai grabnic si cat mai departe!Iata ce mare valvataie se aprinde oriunde ajung aceste sfinte scantei si cum iau foc atatea suflete, atatea case, atatea cetati, ducand lumina, caldura si puterea lui Hristos pretutindeni,arzand putregaiurile, alungand intunericul si aducand primavara cea noua si cereasca a unei vieti de dimensiuni ceresti si vesnice.7. Viata plina de Duhul Sfant este o viata puternica, lucratoare si vrednica.
Sufletul in care se pogoara si ramane lumina si puterea Duhului Sfant, acela nu poate sta nici in tacere si nici in nelucrare.
El trebuie sa mearga, el trebuie sa spuna, el trebuie sa lucreze neincetat, oriunde este si oriunde ajunge, ceva bun pentru Dumnezeu si pentru semenii sai.8. Pentru Biserica cea vie a lui Hristos, vremile de pace sunt niste vremi de larga raspandire a Cuvantului lui Dumnezeu, vremi in care numarul ucenicilor creste, samanta Cuvantului se raspandeste cu prisosinta, iar viata duhovniceasca se organizeaza, isi face fagas mai adanc si mai frumos. Se face pescuirea in larg.
Dar aceste vremuri cuprind in ele si o primejdie: primejdia lenevirii duhovnicesti si a patrunderii duhului lumesc in Biserica lui Dumnezeu.9. Daca voi sunteti niste flacari ale Duhului Sfant, vina furtuna cat de mare peste voi, imprastie-va cat de departe printre cei straini, printre cunoscuti sau printre necunoscuti, aceasta nu va face decat ca voi sa fiti folositi de Duhul Sfant pentru cea mai mare slava a lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, si pentru cea mai mare binecuvantare a celor la care va trimite Elpentru a le duce si lor lumina mantuirii lui Dumnezeu.10. Furtuna va trece, dar focul aprins va ramane.
Vrajmasii care v-au imprastiat se vor risipi, dar rodul pe care l-ati strans pentru Dumnezeu va ramane.
Ranile voastre se vor vindeca, lacrimile voastre au sa se usuce, averile pe care voi le-ati pierdut va vor fi inlocuite, dar ceea ce v-ati castigat la Dumnezeu va va ramane o bogatie vesnica.11. Unele seminte le seamana omul cu mana lui, unde vrea si unde stie el si ele rasar acolo.
Alte...
Atunci atat Dumnezeu, cat si Omul Sau sunt la fel de cutremurati si la fel de patrunsi de insemnatatea clipei in care se intalnesc sau se despart.2. Intr-o astfel de stare, Moise trebuie sa fie singur (Exod 3, 1-10). i Ilie trebuie sa fie singur (I Imp 17, 20). i Elisei trebuie sa fie singur (II Imp 4, 34). i Iisus, singur (Mc 5, 40). i Petru, singur (Fapte 9, 40).
Cine poate sa stie ce se petrece atunci acolo intre Dumnezeu si alesul Sau?Pentru ca nici Unul, nici celalalt nu spun altora despre acest moment unic si tainic!3. Cum I Se arata Tatal Fiului, ori Fiul, fiului Sau?Cum ii transmite El puterea?Cum ii da investitura?Cum Se uneste Dumnezeu cu el prin acest act divin in care omul devine Dumnezeu si Dumnezeu devine om?Ce taina nepatrunsa este aceasta!4. Dar trebuie sa fie ceva nespus de inalt, ceva nespus de cutremurator, ceva nespus de profund, care trece dintr-o data si pentru o clipa peste toate legile sub care sunt inchise toate fiintele, toate puterile, toate marginile existente in univers, afara de cele ale lui Dumnezeu Insusi.
Poate ca de aceea niciodata aceste acte nu se pot petrece jos ci numai sus.5. i nu se petrec niciodata in alta prezenta, ci numai in a Lui si a lui. i niciodata [altfel] decat in genunchi.
Pentru ca de nicaieri nu se poate cuprinde mai mult, vedea mai departe sau birui mai sigur ca din genunchi.
O, Dumnezeule, ce sus e aici pe acest muntesi ce infricosator de sfant este locul acesta!Cine poate sta fara sa se clatine, fara sa se cutremure, fara sa se prabuseasca!6. Cand Focul Duhului Sfant este mare si puternic, Vantul ceresc, care vine la timp, cat de bine ii face acestui foc ca il imprastie cat mai grabnic si cat mai departe!Iata ce mare valvataie se aprinde oriunde ajung aceste sfinte scantei si cum iau foc atatea suflete, atatea case, atatea cetati, ducand lumina, caldura si puterea lui Hristos pretutindeni,arzand putregaiurile, alungand intunericul si aducand primavara cea noua si cereasca a unei vieti de dimensiuni ceresti si vesnice.7. Viata plina de Duhul Sfant este o viata puternica, lucratoare si vrednica.
Sufletul in care se pogoara si ramane lumina si puterea Duhului Sfant, acela nu poate sta nici in tacere si nici in nelucrare.
El trebuie sa mearga, el trebuie sa spuna, el trebuie sa lucreze neincetat, oriunde este si oriunde ajunge, ceva bun pentru Dumnezeu si pentru semenii sai.8. Pentru Biserica cea vie a lui Hristos, vremile de pace sunt niste vremi de larga raspandire a Cuvantului lui Dumnezeu, vremi in care numarul ucenicilor creste, samanta Cuvantului se raspandeste cu prisosinta, iar viata duhovniceasca se organizeaza, isi face fagas mai adanc si mai frumos. Se face pescuirea in larg.
Dar aceste vremuri cuprind in ele si o primejdie: primejdia lenevirii duhovnicesti si a patrunderii duhului lumesc in Biserica lui Dumnezeu.9. Daca voi sunteti niste flacari ale Duhului Sfant, vina furtuna cat de mare peste voi, imprastie-va cat de departe printre cei straini, printre cunoscuti sau printre necunoscuti, aceasta nu va face decat ca voi sa fiti folositi de Duhul Sfant pentru cea mai mare slava a lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, si pentru cea mai mare binecuvantare a celor la care va trimite Elpentru a le duce si lor lumina mantuirii lui Dumnezeu.10. Furtuna va trece, dar focul aprins va ramane.
Vrajmasii care v-au imprastiat se vor risipi, dar rodul pe care l-ati strans pentru Dumnezeu va ramane.
Ranile voastre se vor vindeca, lacrimile voastre au sa se usuce, averile pe care voi le-ati pierdut va vor fi inlocuite, dar ceea ce v-ati castigat la Dumnezeu va va ramane o bogatie vesnica.11. Unele seminte le seamana omul cu mana lui, unde vrea si unde stie el si ele rasar acolo.
Alte...
