S-a intamplat in 9 august 1601, 9/19: Mihai Viteazul, domn al arii Romanesti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) si al Moldovei (1600), cel care a realizat prima unire politica a celor trei tari romane, este ucis pe Campia Turzii din ordinul generalului Gheorghe Basta. La 24.

VII/3.

VIII.1601, in lupta de la Guraslau (Goraslau), fortele unite ale lui []The post S-a intamplat in 9 august 1601, 9/19 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 9 august 1601, 9/19 was first posted on august 9, 2020 at 5:42 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 august 1601, 9/19: Mihai Viteazul, domn al arii Romanesti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) si al Moldovei (1600), cel care a realizat prima unire politica a celor trei tari romane, este ucis pe Campia Turzii din ordinul generalului Gheorghe Basta.

La 24.

VII/3.

VIII.1601, in lupta de la Guraslau (Goraslau), fortele unite ale lui Mihai Viteazul si ale generalului Gheorghe Basta au infrant armata nobiliara condusa de Sigismund Bathori Mihai Viteazul (n. 1558, Targul de Floci d.

Turda) a fost ban de Mehedinti, stolnic domnesc si ban al Craiovei, apoi domnitor al arii Romanesti si, pentru o perioada in 1600, conducator de facto al tuturor celor trei tari medievale romanesti care formeaza Romania de astazi: ara Romaneasca, Transilvania si Moldova.

Dupa ce a pierdut domnia arii Romanesti si a Moldovei, in toamna anului 1600, Mihai Viteazul a plecat la Praga, pentru a cere spijinul imparatului german Rudolf II, dar nu a fost primit de acesta.

Apoi, insotit de episcopul de Erlan, Mihai s-a deplasat la Viena, la inceputul anului 1601. A fost primit de arhiducele Matthias, personalitate influenta, caruia i-a transmis ca nobilimea maghiara intentiona sa incheie un tratat de pace cu turcii, care era nefavorabil puterii germane. Arhiducele i-a primit si pe reprezentantii nobilimii maghiare si le-a ascultat doleantele.

Un comitet in fruntea caruia s-a aflat generalul Giorgio Basta si care era format din nobilii ardeleni Stefan Csaki, precum si doi consilieri imperiali, Ungnad si Dr.

Pezzen, a preluat conducerea Ardealului. Nobilii ardeleni au militat pentru numirea lui Sigismund Bathory in functia de principe al Ardealului, lucru care s-a si intamplat.

Imediat dupa ce a fost uns, Sigismund Bathory a adoptat o politica pro turceasca si anti-habsburgica. In paralel, familia lui Mihai Viteazul a fost arestata, acelasi lucru intamplandu-se si cu cei loiali lui.

Capitanul haiducilor sai, Baba Novac, a fost si el arestat si condamnat la moarte prin ardere pe rug la Cluj. Generalul Giorgio Basta a anuntat Curtea Imperiala germana despre situatia din Ardeal, iar Mihai este primit de imparatul Rudolf II pentru a-l inlatura de la conducerea Ardealului pe Sigismund Bathory.

Mihai se deplaseaza din nou la Praga, unde soseste la data de 23.02.1601, fiind primit in audienta de imparatul Rudolf II la 14 martie1601.

In urma audientei, se convine un acord favorabil lui Mihai. La 3 aprilie1601, Mihai pleaca la Viena, spre a ridica suma de bani necesara organizarii noii armate. Paraseste Viena la 29 aprilie 1601, ajungand la Kassa ( azi: Kosice in Slovacia) la 11 mai1601, unde la 20mai 1601 se intalneste cu generalul Giorgio Basta spre reconciliere si pentru formarea unei trupe unice, indreptata contra trupelor principelui rebel Sigismund Bathory. Mihai astepta trupe de intarire si din ara Romaneasca, precum si detasamente secuiesti.

Reunirea armatei lui Mihai cu armata generalului Basta a avut loc la Moftin (langa Carei, judetul Satu-Mare).

Armata lui Mihai infrange armata lui Sigismund Bathory la Guruslau (aproape de Zalau) la 3 august1601.

Generalul Basta a primit ordin de a pune la dispozitia lui Mihai trupele necesare recuceririi arii Romanesti. Ca urmare a unor neintelegeri dintre Mihai Viteazul si generalul Basta a reizbucnit un conflict, care duce la caderea lui Mihai in dizgratia imparatului Rudolf II.

Inlaturarea lui Mihai este pusa la cale la Cluj de catre generalul Basta. Mihai se gasea la data de 5 august 1601 la Zalau, de unde intentiona sa plece sa faca o vizita familiei sale la castelul din Fagaras.

Generalul Basta se deplaseaza la Cluj, unde ramane pentru circa o saptamana.

Aici a pus la cale inlaturarea lui Mihai.

Ulterior, trupele lui Basta ajung la Turda, unde cele ale lui Mihai sosisera ceva mai devreme. Dintr-o scrisoare adresata de Basta lui Gonzanga Ferante din Kassa (Kosice), rezulta ca generalul Basta a fost decis sa rezolve vechea rivalitate cu Mihai printr-o crima. A avut loc o intrevedere intre Basta si Mihai la Turda, soldata cu un dezacord. O parte a trupelor lui Mihai plecase deja spre Fagaras. A doua zi, Mihai urma sa plece de la Turda la Fagaras, apoi spre ara Romaneasca. Generalul Basta si ofiterul imperial Michael Szekely au intrunit un consiliu, la care a fost invitat si Mihai. Cu acel prilej urma ca Mihai sa fie arestat si dus la Satu-Mare.

Mihai a participat, dar conditiile nu au fost propice unei arestari imediate, observandu-se unele miscari de trupe.

Planul capturarii lui Mihai Viteazul a reusit a doua zi.

Dupa plecarea lui Mihai, s-a hotarat arestarea lui in cursul urmatoarei nopti, inaintea plecarii sale spre Fagaras.

Tabara si cortul lui Mihai erau amplasate in preajma orasului Turda.

In dimineata zilei de 9 august 1601, o trupa de soldati germani si valoni a primit ordinul de a-l aresta pe Mihai sau de a-l ucide, in caz de nesupunere.

Luat prin surprindere, Mihai s-a opus, dar in clipa cand a pus mana pe spada a fost atins mortal cu o halebarda de catre militarul valon Jacques Beauri, dupa care i s-a taiat capul cu propria sabie.

Odata cu Mihai, au mai fost ucisi 18 ostasi din garda personala. Nu se cunoaste care a fost reactia restului trupelor lui Mihai, stationate in relative apropiere dar este greu de presupus ca ar fi reactionat violent pentru ca majoritatea erau doar lefegiiLa cateva zile dupa asasinat, Basta a comunicat Curtii Imperiale despre sfarsitul lui Mihai Viteazul. Imparatul Rudolf II a dispus (de forma, fireste) cercetari asupra evenimentelor de la Turda si mortii lui Mihai, ramase fara rezultat concret.

Cronicarul maghiar Istv n Szamosk zy arata detaliat modul in care a fost ucis domnitorul valah. Potrivit acestuia, Mihai Viteazu a fost mai intai impuscat, dupa care a fost taiat cu sabia:De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre capitanii valoni si le-a marturisit gandul: Daca voim, zise, sa traim, cei care suntem credinciosi imparatului, trebuie sa ucidem pe roman caci el si-a pus in gand sa ne piarda si sa ia tara pentru sine. Capitanii au zis ca sunt gata sa faca ce li se porunceste; raspunderea sa fie a inaltimii tale si atat pe noi, cat si pe tine insuti sa ne aperi inaintea imparatului. Sfatul cu capitanii fu sambata, pentru ziua urmatoare, duminica, le-a poruncit ca atunci cand vor vedea cornetul, care e un steag mic pe care-l poarta totdeauna inaintea lui Basta, cand il vor vedea ca-l ridica, fara sunete de toba si trompete, sa incalece indata toti valonii si nemtii, ca si cand ar vrea sa navaleasca asupra dusmanului. Dupa ce Basta si-a oranduit oastea in mare liniste, trimis-a trei sute de valoni si nemti asupra cortului lui Mihai Voda; cu mare iuteala au si inconjurat cortul. Unul din capitani cu numele Bori (Jacques Beauri) daca a intrat in cort impreuna cu inca cativa, a pus mana pe Mihai zicand: esti prins. Mihai i-a zis: Ba si cu aceasta puse mana pe sabie s-o scoata. Un valon, tintind cu pusca a slobozit-o si l-a lovit in mana stanga cu care a cautat sa scoata sabia caci Mihai Voda era stangaci. Alt valon i-a strapuns indata pieptul cu sabia, al treilea valon l-a impuscat in spate si astfel prabusindu-se, i-au taiat capul cu propria lui sabie. i jefuindu-l si impartindu-i toata prada ce o avea in cort si vitele de afara, i-au tarat trupul din cort si a zacut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barba cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, si astfel a stat capul acolo mult timp si Basta nu permise a-l inmormanta Aceeasi informatie parvine si de la Ieremia Movila: Mihai fu impuscat apoi i se taie capul si s-a expus pe camp deasupra unui cal si Gheorghe Basta nu permisese a-l inmormanta . Cu un amanunt in plus a venit Wolfgang Bethlen (1639-1599) in Cronica Transilvaniei : Dupa aceea, scrie acesta, corpul aceluia, ca sa nu fie sfartecat de caini, cativa sarbi l-au inmormantat din ordinul lui Basta pentru ca in cele din urma, cu trecerea timpului, sa fie dus la Alba Iulia . Intr-o cronica sarbeasca, G. Brancovici (care a petrecut multi ani pe langa mitropolia romana din Alba Iulia dar a stat si in ara Romaneasca intre anii 1680-1688) spune cam acelasi lucru: Dupa uciderea lui Mihai, cu ingaduinta lui Basta trupul a fost ingropat iar dupa ce a trecut catva timp a fost dus si inmormantat la mitropolia din Balgrad .

Gheorghe Palamade noteaza si el in 1601 ca Trei zile si trei nopti capul lui a ramas pe un cal ce l-au ucis in devalmaseala in care timp corpul a ramas neingropat. Iar dupa trei zile tot niste soldati din vechea trupa a lui Mihai l-au ingropat noaptea pe ascuns si multi l-au plans cu prisosinta .

Unde a fost inmormantat trupul lui Mihai Viteazul nu se stie cu exactitate.

Unele izvoare spun ca ar fi fost dus la Alba Iulia si inmormantat intr-o biserica de acolo, dar ca biserica a fost distrusa in 1714-1715. Alte izvoare spun ca ar fi fost inmormantat langa Turda, pe raza actualului sat Bogata, unde azi se afla ridicata o biserica in amintirea marelui voievod.

S-au scris si s-au spus multe si cu privire la ce s-a intamplat pana la urma cu capul lui Mihai Viteazul si cum a ajuns la Manastirea Dealu. Ciro Sponioni spre exemplu, secretar al lui Basta si autorul de fapt al memoriilor acestuia cunoscute sub titlul: Historia della Transilvania (1638) scria: Dupa aceea (adica dupa uciderea lui Mihai Viteazul) se tinu consiliu la care au participat conducatorii ambelor armate (cea imperiala aflata sub comanda generalului Basta si ce mai ramasese din cea a lui Mihai Viteazul) care au declarat supunere fata de ordinile generalului Basta. S-a hotarat, de asemenea, sa se trimita capul lui Mihai Viteazul in ara Romaneasca socotindu-se ca, daca nu l-ar fi trimis, boierii n-ar alege alt domn (capul lui Mihai Viteazul ar fi trebuit sa constituie dovada ca domnitorul roman nu mai era in viata). Capul fu deci imbalsamat si incredintat comisului lui Mihai Viteazul care il ceru cu cea mai mare staruinta spre a-l duce in ara Romaneasca . Se pare ca Basta a recurs la acest subterfugiu, fiindu-i teama probabil ca boierii munteni sa nu se gandeasca nestiindu-l mort pe Mihai Viteazul la vreo actiune militara impotriva sa.

Generalul Basta le-a trimis si o scrisoare prin care ii indemna pe boieri sa-si aleaga alt domn .

Cine a fost de fapt comisul lui Mihai Viteazul care ii ceru lui Basta cu cea mai mare staruinta capul pentru a-l duce in ara romaneasca ? De-a lungul timpului s-au vehiculat mai multe nume privind identitatea acestuia.

O vreme s-a spus ca ar fi vorba de un anume Radu Florescu pomenit de italianul G Deduccino intr-o Istorie a Transilvaniei ramasa in manuscris. Istv n Szamosk zy il crediteaza pe un oarecare Leca comisul albanez care indeplinise diferite solii ale lui Mihai pe langa imperiali, care se afla in tabara lui Mihai Viteazul si pe care il tradase si trecuse de partea lui Basta . Prin ara Romaneasca circula, se spune, versiunea potrivit careia capul ascuns a fost adus in tara de un boier credincios de-al lui Mihai la manastirea de la Targoviste ce se afla pe o colina ridicata numita din Deal si a fost ingropat acolo . M Cantacuzino spunea, in Istoria arii Romanesti (1806) ca Trupul lui Mihai Viteazul a fost inmormantat pe Campia Turzii iar capul luandu-l boierii si aducandu-l la Targoviste l-au ingropat la manastirea Dealului .

Asadar, incertitudine pana la un moment dat cu privire la identitatea celui sau celor care au adus capul marelui voievod in ara Romaneasca si l-au inmormantat cu cinstea cuvenita la Manastirea Dealu. O relatare asemanatoare a transmis-o si cronicarul sarb Gheorghe Brancovici in cronica sa din a doua jumatate a secolului al XVII-lea evidentiind acest episod in felul urmator: capul ascuns a fost dus in taina de un oarecare capitan numit Izbasa in Manastirea de la Targoviste ce se afla pe o colina ridicata, numita Manastirea din Deal si a fost inmormantat acolo .

A aparut insa o insemnare adaugata de un autor ramas necunoscut la Istoria lui Mihai Viteazul care spune ca ar fi existat un legamant cu putere de juramant intre Mihai Viteazul si un anume boier credincios domnitorului (cu rang de postelnic in sfatul domnesc, dupa altii cu rang de paharnic) potrivit caruia daca unul dintre ei ar fi murit pe meleaguri straine celalalt sa faca tot ce i-ar fi stat in putinta sa nu-i lase osemintele acolo si sa le aduca in ara Romaneasca .

Iata continutul insemnarii cu pricina:De aceea sa povestim de un boier care au fost lui Mihai voda, anume Turturea postelnicul. Atunci au fost legat Mihai voda cu Turturea postelnicul juramantul tare si mare cum ca sa se caute unul pe altul la moartea lor. i de se va prinde lui Mihai voda sa pieie intr-alta tara sa nu-i lase oasele acolo ci sa le aduca in ara Romaneasca. Iar de se va prinde sa pieie acest postelnic Turturea intr-alta tara sa nu-l lase Mihai voda oasele ci sa le aduca in ara Romaneasca se le ingroape.

Drept aceea, deaca vazu Turturea postelnicul ca taiara pe Mihai voda, mult s-au nevoit pentru juramantul ca sa aduca oasele lui Mihai voda.

Ci n-au putut, ci au luat numai capul de l-au adus in ara Romaneasca si l-au ingropat la manastirea Din-deal, de la Targoviste. i au facut mila mare care au fost lasat Mihai voda sa le dea acelei manastiri .

La inceput, aceasta insemnare, anonima fiind, a fost considerata o simpla legenda asemanatoare celor cuprinse in cunoscuta O sama de cuvinte a lui Neculce. Se stie ca Ion Neculce (1672-1745), mare boier, demnitar (spatar, hatman, vornic) si cronicar moldovean a scris un fel de prolog la inceputul cronicii sale Letopisetul arei Moldovei de la Dabija Voda pana la domnia lui Constantin Mavrocordat pe care l-a numit O sama de cuvinte ce sunt auzite din om in om de la oameni vechi si in letopisete nu sunt scrise . Din aceste o sama de cuvinte s-au inspirat, spre pilda, Bolintineanu pentru legenda lui Daniil Sihastru , Negruzzi pentru Aprodul Purice sau Alecsandri pentru Dumbrava rosie .

Deci, cu timpul, respectiva insemnare anonimaa cunoscut o larga raspandire in secolele XVII si XVIII si in prima jumatate a secolului XIX circuland si in Moldova . i, astfel, aceasta apare si intr-o copie moldoveneasca a Letopisetului Cantacuzinesc (1718) si in alte scrieri precum cele ale lui Manea Matasaru, Iordache Sion sau ale ieromonahului Ghelasie de la episcopia Argesului (1830).

Trecerea de la postura de erou de legenda la cea de personaj istoric real a postelnicului Turturea ca aducator al capului lui Mihai Viteazul la Manastirea Dealu a facut-o scoaterea la iveala din arhive a unui hrisov al domnitorului muntean Radu Mihnea emis pe 7 decembrie 7121 (1612), la numai unsprezece ani de la moartea lui Mihai Viteazul si care confirma existenta reala a acestuia.

In hrisov se mentioneaza printre altele: Din mila lui Dumnezeu, Io Radu voievod si domn a toata tara Ungrovalahiei, fiul raposatului Mihnea voievod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele slugii domniei mele, Turturea paharnic si cu fiii lui cati i-a dat dumnezeu, satul Gauriciul cu tot hotarul si cu toti vecinii si cu tot venitul din hotar pana iar in hotar (actuala comuna Gauriciu din judetul Teleorman).

In hrisov se mentioneaza si motivul pentru care domnitorul de atunci al arii Romanesti isi recompensa sluga domniei mele .

Pentru multa si buna si credincioasa slujba cu care a slujit domniei lui (lui Mihai Viteazul) multa vreme neincetat, cu multa truda inca si in alte tari straine pana in ara Nemteasca. i apoi raposatului Mihai voievod s-a intamplat acolo moarte de a pierit iar intru aceea sluga domniei lui mai sus zisa, Turturea postelnicul, el a furat capul si l-a adus aici in tara, de l-a slujit si l-a ingropat cu mare cinste ca pe un domn .

Pentru a fi sigur ca dania lui catre zisa sluga Turturea paharnic va fi respectata si dupa moartea sa, voda Radu Mihnea a lasat vorba scrisa de blestem : i care va incerca sa rupa aceasta carte a mea Hrisovul sau sa ia aceasta mila, acela sa fie blestemat si afurisit de 318 parinti care sunt la Nicheia (Niceea) si sa aiba parte cu Iuda si cu Arie la un loc si de nimeni neclintit, dupa porunca domniei mele .

Ca sa intareasca puterea de lege a hrisovului, Voda Radu Mihnea si-a luat martori de seama cand si-a conceput cartea domniei mele : Iar martori pentru domnia mea: Jupan Tudor mare ban al Craiovei si Jupan Vintila mare vornic si Jupan Neca mare logofat si Dediul vistier si Carstea spatar si Panaiti stolnic si Lupu paharnic si Jupan Foti. i eu Neagoe logofat care am scris in cetatea numita Targoviste, luna decembrie 7 zile de la Adam pana acum la aceasta scriere cursul, la anul 7121 (1612) . i, desigur, nu lipseste apostila domnitorului: Io Radu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn .

Asa a ajuns la Manastirea Dealu capul credinciosului Mihail, voievod ce a fost domn al arii Romanesti si al Ardealului si a toata tara Moldovei , furat de pe Campia Turzii de acel postelnic Turturea legat prin juramant ca de i se va intampla lui Mihai Viteazul sa pieie in alta tara sa nu-i lase oasele acolo ci sa le aduca in ara Romaneasca . Din pacate avea sa ajunga la Manastirea Dealu doar capul lui Mihai Viteazul. Se pare ca osemintele trupului marelui voievod se odihnesc undeva in pamanturile Albei Iulia pe care pohta lui Mihai Viteazul o dorea drept capitala Romaniei mai Mari inca de la 1600.

Istoria capului marelui voievod nu s-a oprit in anul 1601, cand a fost inhumat la Manastirea Dealu prin grija lui Radu Buzescu si a sotiei sale. In timpul domniei lui George Bibescu (1842-1848), cu ocazia lucrarilor de restaurare a bisericii, capul voievodului Mihai a fost scos din mormant si s-a pastrat in continuare la Manastirea Dealu intr-o racla de sticla alaturi de craniul lui Radu cel Mare (1508), ctitorul bisericii. Dupa unirea principatelor, Dimitrie Bolintineanu a initiat un proiect de sicriu cu piedestal de marmura , la Bucuresti, pentru aducerea si pastrarea capului lui Mihai Viteazul in capitala Romaniei. Domnitorul Al. I. Cuza a aprobat acest proiect acordandu-i-se suma de 31.000 lei vechi.

In cele din urma, nu se stie din ce cauze, proiectul a fost abandonat. Ulterior Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor a initiat in anul 1901 o colecta pentru obtinerea unui fond in vederea ridicarii unui monument funerar la Manastirea Dealu, spre a cinsti in mod deosebit: capul celui mai mare voievod al Romanilor .

Dupa cum se poate constata nici aceasta initiativa nu a fost realizata.

Cu ocazia marii retrageri in Moldova, in timpul primului razboi mondial (1916), craniul lui Mihai Viteazul, spre a nu fi pangarit de dusmani, a fost adapostit la Iasi. Dupa razboi, readucerea acestuia la Manastirea Dealu a avut loc in luna august 1920 intr-un cadru festiv. In programul initial a fost prevazut ca in decursul acestor manifestari, acesta sa treaca prin Turda si Alba Iulia, locuri de glorie si sacrificiu ale marelui voievod. In cele din urma, el a fost adus cu mici opriri in unele orase ale Moldovei si Munteniei, la Manastirea Dealu si depus in prezenta regelui Ferdinand I...