S-a întâmplat în 26 februarie 1564
S-a intamplat in 26 februarie 1564: S-a nascut Christopher Marlowe, cel mai important poet si dramaturg englez de dinainte de Shakespeare. Christopher Kit Marlowe (n.
Canterbury, Regatul Angliei d. 30 mai 1593] Deptford, Regatul Angliei) a fost un dramaturg, poet si traducator englez din epoca elisabetana. Cel mai insemnat autor de tragedie din aceasta perioada []The post S-a intamplat in 26 februarie 1564 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 26 februarie 1564: S-a nascut Christopher Marlowe, cel mai important poet si dramaturg englez de dinainte de Shakespeare. Christopher Kit Marlowe (n.
Canterbury, Regatul Angliei d. 30 mai 1593] Deptford, Regatul Angliei) a fost un dramaturg, poet si traducator englez din epoca elisabetana. Cel mai insemnat autor de tragedie din aceasta perioada inainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul sau vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum si pentru propria-i moarte. A fost botezat la biserica St. George, Canterbury, pe 26 februarie 1564.
A fost fiul unui pantofar prosper din Canterbury, numit John Marlowe si al Katherinei. Marlowe a fost un elev exceptional si la cinsprezece ani a primit o bursa la King sSchool in Canterbury, una dintre cele mai vechi scoli din Marea Britanie; si-a continuat studiile la Corpus Christy College, Cambridge, cu bursa si a primit licenta in arte in 1584. In 1587, universitatea a ezitat sa-i acorde doctoratul, datorita unui zvon cum ca s-ar fi convertit la religia romano-catolica si ca intentiona sa mearga la scoala engleza din Reims pentru a se pregati de preotie.
Insa doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci cand Consiliul de Stat a intervenit pentru el, elogiindu-l pentru comportament loial si pentru bune servicii in slujba reginei.
Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificata de Consiliu, dar scrisoarea lor pentru autoritatile de la Cambridge a provocat multe peculatii si in special aceea ca Marlowe ar fi operat ca si agent secret.
Nicio dovada directa nu sustine aceasta teorie, desi Marlowe a servit, in mod evident, Guvernul intr-o anumita masura. Dido, regina Cartaginei pare a fi prima opera dramatica existenta a lui Marlowe, scrisa probabil la Canterbury cu Thomas Nashe.
Prima piesa a lui Marlowe jucata pe scena din Londra a fost Tamerlan cel Mare (1587), povestea despre cuceritorul Tamerlan (Timur), care se ridica de la conditia de pastor umil pentru a purta razboi cu regii lumii. A fost una din primele piese cunoscute engleze in care s-a folosit versul alb si, alaturi de Tragedia spaniola a lui Thomas Kyd,este considerata inceputul perioadei de maturitate a teatrului elisabetan. Tamerlan cel Mare a fost un succes si a urmat curand si Tamerlan Partea II.
Evreul din Malta, care descrie razbunarea barbara a unui evreu maltez fata de autoritatile orasului, reda un prolog transmis de un personaj reprezentandu-l pe Machiavelli. Este, de asemenea, o piesa complexa datorita faptului ca evreul Baraba este portretizat in mod constant cu simpatie (pe cand crestinii par a fi zugraviti cu antipatie), iar in uneltirile sale permanente, Baraba este adesea legat de autorul insusi.
Eduard al II-lea este o piesa istorica engleza despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de catre baronii nemultumiti si de catre regina Frantei.
Masacrul de la Paris este o piesa scurta, schitata, portretizand evenimentele din preajma masacrului din Noaptea Sfantului Bartolomeu, din 1572, un eveniment pe care protestantii englezi il invoca adesea ca fiind cel mai negru exemplu de tradare catolica. De asemenea prezinta un personaj tacut, agentul englez , care se presupune ca l-ar fi intruchipat pe Marlowe insusi si chiar ar fi fost jucat de acesta. Aceasta piesa (alaturi Faust) se crede ca ar fi fost ultima piesa a lui Marlowe si este privita ca si cea mai periculoasa, fiind vorba despre monarhi si politicieni in viata (acest lucru fiind considerat act de tradare in acel timp) si adresandu-se chiar reginei Elisabeta I, in ultima scena. Tragica istorie a doctorului Faust, bazata pe Cartea lui Faust germana (Faustbuch), recent publicata, a fost prima versiune dramatica a legendei lui Faust (povestea omului de stiinta care are legaturi cu diavolul.) Desi versiuni ale Pactului diavolului se pot regasi in secolul IV, Marlowe deviaza in mod semnificativ de la acesta, prin aceea ca el creeaza un erou incapabil sa-si arda cartile sau caruia nu-i poate fi anulat contractul de catre un zeu milos la sfarsitul piesei. Protagonistul lui Marlowe este, in schimb, sfasiat de demoni si tarat in iad in tipete.
Doctor Faust reprezinta o problema textuala pentru cercetatori, deoarece a fost foarte editata (si probabil cenzurata) si rescrisa dupa moartea lui Marlowe. Exista astfel doua versiuni ale piesei: versiunea (in-quatro) din 1604, cunoscuta de asemenea ca si textul A si versiunea (in-quatro) din 1616 sau textul B. Se crede ca textul A este textul cel mai reprezentativ din opera lui Marlowe si se crede ca a fost scos din hartiile imbacsite, din copiile manuscriselor necorectate si ingramadite, sugerand astfel ca era neterminat la data asasinarii lui Marlowe. Piesele lui Marlowe aveau un succes enorm, datorat, in mare parte, si fara indoiala, prezentei pe scena a impozantului Eduard Alleyn.
El era neobisnuit de inalt pentru acea perioada si rolurile de arogant ale lui Tamerlan, Faust si Baraba au fost scrise probabil pentru el. Piesele lui Marlowe erau baza repertoriului companiei lui Alleyn, The Amrial Men , de-a lungul anilor 1590.
Marlowe a scris de asemenea si poezie, incluzand, dupa cat se pare, si o epopee minora, Hero and Leander (publicata cu o continuare de George Chapman in 1598), poezia lirica The Passionate Shepherd to His Love (Pasionatul pastor iubitei lui) si traduceri din Amoruri (Ovidiu) si prima carte din Farsalia lui Lucan.
Cele doua parti ale piesei Tamerlan au fost publicate in 1590; toate celelalte piese ale lui Marlowe au fost publicate postum. In 1599 apar traducerile din Ovidiu. La fel cum este si cazul altor scriitori ai perioadei, cum ar fi Shakespeare, si despre viata lui Marlowe se stiu putine lucruri. Cele mai multe dovezi se regasesc in registrele legale si in alte documente oficiale care insa nu contin multa informatie despre el. Acest fapt nu i-a impiedicat insa pe scriitorii de fictiune si nici pe autenticisti sa speculeze pe marginea activitatilor si a caracterului sau. Marlowe a fost adesea privit ca si spion, scandalagiu, eretic si homosexual, precum si magician , duelist , consumator de tabac , falsificator si desfranat .
Dovezile pentru majoritatea acestor acuzatii sunt neinsemnate.
Datele despre viata lui Marlowe au fost ornate de multi scriitori cu povesti colorate si adesea fanteziste despre lumea interlopa elisabetana.
Marlowe a fost adesea banuit ca fiind spion al stapanirii.
In 1587 Consiliul de Stat a ordonat Universitatii Cambridge sa-i acorde doctoratul in arte, negand zvonurile cum ca el ar fi intentionat sa mearga la Colegiul Catolic Englez din Reims, spunand, in schimb, ca a fost implicat in probleme (nespecificate) in serviciul reginei. Aceasta informatie a fost luata dintr-un document datat 29 iunie 1587, din Serviciul de Evidenta Populatiei Actele Consiliului de Stat. Uneori s-a...
Canterbury, Regatul Angliei d. 30 mai 1593] Deptford, Regatul Angliei) a fost un dramaturg, poet si traducator englez din epoca elisabetana. Cel mai insemnat autor de tragedie din aceasta perioada []The post S-a intamplat in 26 februarie 1564 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 26 februarie 1564: S-a nascut Christopher Marlowe, cel mai important poet si dramaturg englez de dinainte de Shakespeare. Christopher Kit Marlowe (n.
Canterbury, Regatul Angliei d. 30 mai 1593] Deptford, Regatul Angliei) a fost un dramaturg, poet si traducator englez din epoca elisabetana. Cel mai insemnat autor de tragedie din aceasta perioada inainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul sau vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum si pentru propria-i moarte. A fost botezat la biserica St. George, Canterbury, pe 26 februarie 1564.
A fost fiul unui pantofar prosper din Canterbury, numit John Marlowe si al Katherinei. Marlowe a fost un elev exceptional si la cinsprezece ani a primit o bursa la King sSchool in Canterbury, una dintre cele mai vechi scoli din Marea Britanie; si-a continuat studiile la Corpus Christy College, Cambridge, cu bursa si a primit licenta in arte in 1584. In 1587, universitatea a ezitat sa-i acorde doctoratul, datorita unui zvon cum ca s-ar fi convertit la religia romano-catolica si ca intentiona sa mearga la scoala engleza din Reims pentru a se pregati de preotie.
Insa doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci cand Consiliul de Stat a intervenit pentru el, elogiindu-l pentru comportament loial si pentru bune servicii in slujba reginei.
Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificata de Consiliu, dar scrisoarea lor pentru autoritatile de la Cambridge a provocat multe peculatii si in special aceea ca Marlowe ar fi operat ca si agent secret.
Nicio dovada directa nu sustine aceasta teorie, desi Marlowe a servit, in mod evident, Guvernul intr-o anumita masura. Dido, regina Cartaginei pare a fi prima opera dramatica existenta a lui Marlowe, scrisa probabil la Canterbury cu Thomas Nashe.
Prima piesa a lui Marlowe jucata pe scena din Londra a fost Tamerlan cel Mare (1587), povestea despre cuceritorul Tamerlan (Timur), care se ridica de la conditia de pastor umil pentru a purta razboi cu regii lumii. A fost una din primele piese cunoscute engleze in care s-a folosit versul alb si, alaturi de Tragedia spaniola a lui Thomas Kyd,este considerata inceputul perioadei de maturitate a teatrului elisabetan. Tamerlan cel Mare a fost un succes si a urmat curand si Tamerlan Partea II.
Evreul din Malta, care descrie razbunarea barbara a unui evreu maltez fata de autoritatile orasului, reda un prolog transmis de un personaj reprezentandu-l pe Machiavelli. Este, de asemenea, o piesa complexa datorita faptului ca evreul Baraba este portretizat in mod constant cu simpatie (pe cand crestinii par a fi zugraviti cu antipatie), iar in uneltirile sale permanente, Baraba este adesea legat de autorul insusi.
Eduard al II-lea este o piesa istorica engleza despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de catre baronii nemultumiti si de catre regina Frantei.
Masacrul de la Paris este o piesa scurta, schitata, portretizand evenimentele din preajma masacrului din Noaptea Sfantului Bartolomeu, din 1572, un eveniment pe care protestantii englezi il invoca adesea ca fiind cel mai negru exemplu de tradare catolica. De asemenea prezinta un personaj tacut, agentul englez , care se presupune ca l-ar fi intruchipat pe Marlowe insusi si chiar ar fi fost jucat de acesta. Aceasta piesa (alaturi Faust) se crede ca ar fi fost ultima piesa a lui Marlowe si este privita ca si cea mai periculoasa, fiind vorba despre monarhi si politicieni in viata (acest lucru fiind considerat act de tradare in acel timp) si adresandu-se chiar reginei Elisabeta I, in ultima scena. Tragica istorie a doctorului Faust, bazata pe Cartea lui Faust germana (Faustbuch), recent publicata, a fost prima versiune dramatica a legendei lui Faust (povestea omului de stiinta care are legaturi cu diavolul.) Desi versiuni ale Pactului diavolului se pot regasi in secolul IV, Marlowe deviaza in mod semnificativ de la acesta, prin aceea ca el creeaza un erou incapabil sa-si arda cartile sau caruia nu-i poate fi anulat contractul de catre un zeu milos la sfarsitul piesei. Protagonistul lui Marlowe este, in schimb, sfasiat de demoni si tarat in iad in tipete.
Doctor Faust reprezinta o problema textuala pentru cercetatori, deoarece a fost foarte editata (si probabil cenzurata) si rescrisa dupa moartea lui Marlowe. Exista astfel doua versiuni ale piesei: versiunea (in-quatro) din 1604, cunoscuta de asemenea ca si textul A si versiunea (in-quatro) din 1616 sau textul B. Se crede ca textul A este textul cel mai reprezentativ din opera lui Marlowe si se crede ca a fost scos din hartiile imbacsite, din copiile manuscriselor necorectate si ingramadite, sugerand astfel ca era neterminat la data asasinarii lui Marlowe. Piesele lui Marlowe aveau un succes enorm, datorat, in mare parte, si fara indoiala, prezentei pe scena a impozantului Eduard Alleyn.
El era neobisnuit de inalt pentru acea perioada si rolurile de arogant ale lui Tamerlan, Faust si Baraba au fost scrise probabil pentru el. Piesele lui Marlowe erau baza repertoriului companiei lui Alleyn, The Amrial Men , de-a lungul anilor 1590.
Marlowe a scris de asemenea si poezie, incluzand, dupa cat se pare, si o epopee minora, Hero and Leander (publicata cu o continuare de George Chapman in 1598), poezia lirica The Passionate Shepherd to His Love (Pasionatul pastor iubitei lui) si traduceri din Amoruri (Ovidiu) si prima carte din Farsalia lui Lucan.
Cele doua parti ale piesei Tamerlan au fost publicate in 1590; toate celelalte piese ale lui Marlowe au fost publicate postum. In 1599 apar traducerile din Ovidiu. La fel cum este si cazul altor scriitori ai perioadei, cum ar fi Shakespeare, si despre viata lui Marlowe se stiu putine lucruri. Cele mai multe dovezi se regasesc in registrele legale si in alte documente oficiale care insa nu contin multa informatie despre el. Acest fapt nu i-a impiedicat insa pe scriitorii de fictiune si nici pe autenticisti sa speculeze pe marginea activitatilor si a caracterului sau. Marlowe a fost adesea privit ca si spion, scandalagiu, eretic si homosexual, precum si magician , duelist , consumator de tabac , falsificator si desfranat .
Dovezile pentru majoritatea acestor acuzatii sunt neinsemnate.
Datele despre viata lui Marlowe au fost ornate de multi scriitori cu povesti colorate si adesea fanteziste despre lumea interlopa elisabetana.
Marlowe a fost adesea banuit ca fiind spion al stapanirii.
In 1587 Consiliul de Stat a ordonat Universitatii Cambridge sa-i acorde doctoratul in arte, negand zvonurile cum ca el ar fi intentionat sa mearga la Colegiul Catolic Englez din Reims, spunand, in schimb, ca a fost implicat in probleme (nespecificate) in serviciul reginei. Aceasta informatie a fost luata dintr-un document datat 29 iunie 1587, din Serviciul de Evidenta Populatiei Actele Consiliului de Stat. Uneori s-a...
