S-a întâmplat la 14 octombrie 1853
S-a intamplat la 14 octombrie 1853: S-a nascut Ciprian Porumbescu, compozitor si violonist. Porumbescu a adus, in compozitiile sale, tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, in care exprima artistic o serie de trairi personale, ganduri si idei, toate incadrate in epoca romantica a genului. Violonist, compozitor, teolog []The post S-a intamplat la 14 octombrie 1853 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 14 octombrie 1853 was first posted on octombrie 14, 2020 at 1:05 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 14 octombrie 1853: S-a nascut Ciprian Porumbescu, compozitor si violonist. Porumbescu a adus, in compozitiile sale, tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, in care exprima artistic o serie de trairi personale, ganduri si idei, toate incadrate in epoca romantica a genului. Violonist, compozitor, teolog si mare patriot, Porumbescu a intruchipat in scurta sa existenta, autenticul romanesc cu tot ceea ce este mai frumos si mai pur de la freamatul codrului, soptirile dulci ale paraielor, pana la glasuri de bucium care rasuna a jale -, definind un adevarat erou cu un destin romantic. Ciprian Porumbescu, pe numele la nastere Ciprian Golembiovski, a vazut lumina vietii la 14 octombrie 1853, la ipotele Sucevei, in Bucovina, intr-o casa modesta de tara, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski si al Emiliei Clodnitchi, de origine poloneza, avand o sora mai mare, Marioara.
Familia sa a fost foarte saraca, astfel ca Ciprian Porumbescu nu a avut parte de o formare muzicala continua si completa, in schimb tatal sau i-a insuflat credinta si patriotismul cu asupra de masura .
Fire timida si retrasa, dar indragostit de muzica, Porumbescu il intalneste, la varsta de sapte ani, pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg si discipol al lui Chopin, care si-a petrecut cateva veri la ipotele Sucevei, pentru a culege cantece populare, gazduit fiind chiar in casa familiei Golembiovski.
A inceput studiul muzicii la Suceava si Cernauti. In anul 1871 participa la Putna la marcarea a 400 de ani de la tarnosirea manastirii, unde se alatura unei asistente din care faceau parte Mihai Eminescu, A.
D. Xenopol, Ioan Slavici, sau Nicolae Teclu. Din relatarile vremii, se pare ca dupa festivitatile oficiale, pe pajistea din fata manastirii s-a incins o hora in care au intrat toti cei prezenti, orchestra fiind condusa de Grigore Vindireu, caruia Ciprian i-ar fi luat locul, iar la final, dupa ce a cantat, s-ar fi aruncat la pieptul lui Iraclie strigand: Tata, am cantat Daciei intregi ! Pana in anul 1873 a studiat la gimnaziul superior de la Suceava, insa, din cauza saraciei, statea cu chirie in incaperi mici si pline de igrasie, mancarea nu era nici ea indestulatoare si probabil ca aici tuberculoza i s-a strecurat in trup, el fiind foarte preocupat de muzica si nu de persoana sa.
In martie 1873, Ciprian a trecut cu bine examenul de maturitate, iar in perioada 1873 1877 a studiat teologia ortodoxa la Cernauti, perioada in care, in 1876, moare mama sa, Emilia. In 1874 s-a infiintat, la Cernauti, societatea studenteasca Arboroasa , dupa numele vechi al Bucovinei. Ciprian i-a compus imnul, a condus corul societatii culturale, iar in ultimul an de seminar a fost ales presedintele ei. Insa Arboroasa nu a fost niciodata privita cu ochi buni de stapanirea austriaca din cauza activitatilor considerate mult prea intens patriotice.
In desele vacante pe care le petrecea la Stupca, o cunoaste pe Berta Gordon, o fata inalta si subtire, fiica a pastorului evanghelic din Ilisesti, de care s-a indragostit iremediabil. La scurta vreme, pentru ca iubirea lor sa nu degenereze , si fiindca familiile celor doi erau de confesiuni diferite, Berta avea sa fie trimisa in strainatate, ramanand marea iubire, neimplinita, a compozitorului.
Ciprian scria despre aceasta: Numai ea singura imi poate da curajul si puterea de a rabda mai departe si a duce munca inceputa la bun sfarsit , iar ea raspundea: Cat de rau imi pare ca nu pot sta fata in fata cu acela caruia toata viata mea as dori sa-i fiu cu inima deschisa In 1877, in Bucovina se sarbatorea alipirea la Imperiul Austro Ungar, iar la Iasi a avut loc o contrademonstratie in memoria mortii domnitorului Grigore Ghica, Societatea Arboroasa trimitand o telegrama de condoleante primarului din Iasi.
In seara zilei de 15 noiembrie 1877, conducatorii societatii Arboroasa Constantin Morariu, Eugen Siretean, Zaharie Voronca si Orest Popescu, au fost retinuti si incarcerati la inchisoarea din Cernauti.
In anul 1878, Porumbescu este si el arestat, alaturi de alti tineri, in Procesul Arboroasa , fiind inchis timp de trei luni la Cernauti. Se afla la Stupca, i-au dat voie sa-si ia cu el vioara si o gramatica a limbii franceze si a fost urcat intr-o caruta si dus pana la Cernauti, un drum in care apa rece i-a patruns prin haine.
Insa temnita in care si-a petrecut Craciunul anului 1878 s-a transformat pentru el in drum sigur spre mormant, fiindca peretii reci si mancarea proasta l-au imbolnavit grav de tuberculoza. Trebuie spus ca unul dintre cei mai inflacarati combatanti in presa vremii, care a luptat din rasputeri pentru a obtine...
S-a intamplat la 14 octombrie 1853 was first posted on octombrie 14, 2020 at 1:05 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 14 octombrie 1853: S-a nascut Ciprian Porumbescu, compozitor si violonist. Porumbescu a adus, in compozitiile sale, tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, in care exprima artistic o serie de trairi personale, ganduri si idei, toate incadrate in epoca romantica a genului. Violonist, compozitor, teolog si mare patriot, Porumbescu a intruchipat in scurta sa existenta, autenticul romanesc cu tot ceea ce este mai frumos si mai pur de la freamatul codrului, soptirile dulci ale paraielor, pana la glasuri de bucium care rasuna a jale -, definind un adevarat erou cu un destin romantic. Ciprian Porumbescu, pe numele la nastere Ciprian Golembiovski, a vazut lumina vietii la 14 octombrie 1853, la ipotele Sucevei, in Bucovina, intr-o casa modesta de tara, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski si al Emiliei Clodnitchi, de origine poloneza, avand o sora mai mare, Marioara.
Familia sa a fost foarte saraca, astfel ca Ciprian Porumbescu nu a avut parte de o formare muzicala continua si completa, in schimb tatal sau i-a insuflat credinta si patriotismul cu asupra de masura .
Fire timida si retrasa, dar indragostit de muzica, Porumbescu il intalneste, la varsta de sapte ani, pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg si discipol al lui Chopin, care si-a petrecut cateva veri la ipotele Sucevei, pentru a culege cantece populare, gazduit fiind chiar in casa familiei Golembiovski.
A inceput studiul muzicii la Suceava si Cernauti. In anul 1871 participa la Putna la marcarea a 400 de ani de la tarnosirea manastirii, unde se alatura unei asistente din care faceau parte Mihai Eminescu, A.
D. Xenopol, Ioan Slavici, sau Nicolae Teclu. Din relatarile vremii, se pare ca dupa festivitatile oficiale, pe pajistea din fata manastirii s-a incins o hora in care au intrat toti cei prezenti, orchestra fiind condusa de Grigore Vindireu, caruia Ciprian i-ar fi luat locul, iar la final, dupa ce a cantat, s-ar fi aruncat la pieptul lui Iraclie strigand: Tata, am cantat Daciei intregi ! Pana in anul 1873 a studiat la gimnaziul superior de la Suceava, insa, din cauza saraciei, statea cu chirie in incaperi mici si pline de igrasie, mancarea nu era nici ea indestulatoare si probabil ca aici tuberculoza i s-a strecurat in trup, el fiind foarte preocupat de muzica si nu de persoana sa.
In martie 1873, Ciprian a trecut cu bine examenul de maturitate, iar in perioada 1873 1877 a studiat teologia ortodoxa la Cernauti, perioada in care, in 1876, moare mama sa, Emilia. In 1874 s-a infiintat, la Cernauti, societatea studenteasca Arboroasa , dupa numele vechi al Bucovinei. Ciprian i-a compus imnul, a condus corul societatii culturale, iar in ultimul an de seminar a fost ales presedintele ei. Insa Arboroasa nu a fost niciodata privita cu ochi buni de stapanirea austriaca din cauza activitatilor considerate mult prea intens patriotice.
In desele vacante pe care le petrecea la Stupca, o cunoaste pe Berta Gordon, o fata inalta si subtire, fiica a pastorului evanghelic din Ilisesti, de care s-a indragostit iremediabil. La scurta vreme, pentru ca iubirea lor sa nu degenereze , si fiindca familiile celor doi erau de confesiuni diferite, Berta avea sa fie trimisa in strainatate, ramanand marea iubire, neimplinita, a compozitorului.
Ciprian scria despre aceasta: Numai ea singura imi poate da curajul si puterea de a rabda mai departe si a duce munca inceputa la bun sfarsit , iar ea raspundea: Cat de rau imi pare ca nu pot sta fata in fata cu acela caruia toata viata mea as dori sa-i fiu cu inima deschisa In 1877, in Bucovina se sarbatorea alipirea la Imperiul Austro Ungar, iar la Iasi a avut loc o contrademonstratie in memoria mortii domnitorului Grigore Ghica, Societatea Arboroasa trimitand o telegrama de condoleante primarului din Iasi.
In seara zilei de 15 noiembrie 1877, conducatorii societatii Arboroasa Constantin Morariu, Eugen Siretean, Zaharie Voronca si Orest Popescu, au fost retinuti si incarcerati la inchisoarea din Cernauti.
In anul 1878, Porumbescu este si el arestat, alaturi de alti tineri, in Procesul Arboroasa , fiind inchis timp de trei luni la Cernauti. Se afla la Stupca, i-au dat voie sa-si ia cu el vioara si o gramatica a limbii franceze si a fost urcat intr-o caruta si dus pana la Cernauti, un drum in care apa rece i-a patruns prin haine.
Insa temnita in care si-a petrecut Craciunul anului 1878 s-a transformat pentru el in drum sigur spre mormant, fiindca peretii reci si mancarea proasta l-au imbolnavit grav de tuberculoza. Trebuie spus ca unul dintre cei mai inflacarati combatanti in presa vremii, care a luptat din rasputeri pentru a obtine...
