S-a întâmplat la 19 octombrie 1929
S-a intamplat la 19 octombrie 1929: A murit Alexandru Davila, dramaturg roman. Alexandru Davila s-a nascut in localitatea Golesti, de langa Pitesti si a murit pe 19 octombrie 1929. A fost dramaturg si om de teatru roman, fiul doctorului Carol Davila. Trimis la studii in Franta, la Liceul Louis le Grand (1876-1880), el e un []The post S-a intamplat la 19 octombrie 1929 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 19 octombrie 1929 was first posted on octombrie 19, 2020 at 4:11 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 19 octombrie 1929: A murit Alexandru Davila, dramaturg roman. Alexandru Davila s-a nascut in localitatea Golesti, de langa Pitesti si a murit pe 19 octombrie 1929. A fost dramaturg si om de teatru roman, fiul doctorului Carol Davila. Trimis la studii in Franta, la Liceul Louis le Grand (1876-1880), el e un elev lipsit de ambitie. A ratat bacalaureatul din cauza discursului latin . Revenit in Bucuresti in 1881, este numit atasat supranumerar la Ministerul Afacerilor Straine. Din anul urmator va fi atasat de legatie la Roma (1882) si Bruxelles (1883-1884). Promitea o buna cariera, insa dupa moartea tatalui sau (1884) se retrage din diplomatie. Neasteptat, accepta functii cum ar fi aceea de inspector de politie in Bucuresti sau administrator al plasei Macin. In 1891 era controlor la serviciul arhitecturii de la Eforia Spitalelor Civile. Mai predase scurt timp, in 1882, literatura veche franceza la Azilul Elena Doamna . Cu una dintre eleve, Hortensia Keminger, se casatoreste in 1885, dar mariajul se desface dupa trei ani. Fosta doamna Davila va avea un rol in viata, sfarsita tragic, a lui A. Odobescu. In 1898 se indragosteste de Ana Pherekyde si un Journal intime e martorul tristetilor si nadejdilor lui cotropitoare. Avand teatrul in sange, era fatal aproape sa ajunga in fruntea Teatrului National (1905-1908, 1912-1914). Initiativele sunt ale unui reformator, la curent cu experientele recente din teatrul apusean (Henry Irving, Andre Antoine, Firmin Gemier). Firea autoritara, impulsiva a directorului, maniera lui de a sfida cu superbie aristocratica amenintarile sau provocarile ii aduc multe adversitati. Au loc manifestatii, chiar incidente grave, cum a fost acela din 13 martie 1906, din Piata Teatrului National. Atunci s-a cerut frantuzitului Davila sa nu mai ingaduie reprezentatii in frantuzeste. Hartuit de numerosi neprieteni, Stapanul nu se pierde cu firea, luptandu-se pentru modernizarea artei spectacolului. El inaugureaza traditia de a se deschide stagiunile cu o piesa romaneasca, incearca sa echilibreze repertoriul facand loc scrierilor autohtone.
Imprima un nou stil de interpretare, bazat pe realismul psihologic. Cu un fler care nu da gres, promoveaza o pleiada de tineri actori (Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu). De asemenea, Maria Giurgea, Gh. Storin, Ion Manolescu. Acestia il vor urma atunci cand, dupa primul directorat, isi alcatuieste o trupa. Devine cunoscuta sub denumirea de Compania Dramatica Davila, inaugurata oficial in august 1909. Cu acest prilej, I.
L. Caragiale trimite un instantaneu, Incepem! In spectacolele companiei proprii, directorul era uneori si actor, ba si electrician, masinist, recuziter sau pictor. Capabil sa munceasca incordat, pana la uitarea de sine, se destinde in activitati mondene, sportive (automobilism, vanatoare, petreceri, vizite la Curte). Membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani (1909), este ales in 1911 in comitetul de conducere. In 1914 initiaza Cercul bibliofil roman. In anul urmator, la 5 aprilie, un servitor incearca sa-l omoare in timp ce dormea. Incercarea a constat in infigerea unui pumnal pana in creier. Tudor Arghezi publica, in Cronica , un necrolog, semn ca se raspandise vestea mortii lui. Cu o constitutie robusta, ranitul supravietuieste, insa tot restul vietii va ramane tintuit intr-un fotoliu. Nu va mai putea sa scrie si va vorbi anevoios. O duce greu, un premiu national de teatru fiindu-i decernat cand mai avea putin de trait. Ca o ironie a soartei, abia acum, i se ofera un ragaz pentru literatura. In imobilizarea silnica la care e condamnat. El dicteaza versuri, articole, amintiri. Din epistolele lui transpar deprimarea si amaraciunea unui invins al Vietii . Primele incercari literare, nepublicate, ale lui Davila sunt in franceza versuri si proza. Sunt compuse fie dintr-o pornire spontana, fie ca exercitiu livresc.
Dupa debutul din 1885, in Revista literara , cu stihuri romanesti, va mai colabora la Epoca .
Aici se serveste si de pseudonimul Bedecu. Mai colaboreaza si la Convorbiri literare , L Independance roumaine , la care foloseste si semnatura Theodore Floresco. Scrie si in Literatura si arta romana , Samanatorul , Adevarul de dimineata , Romania ilustrata , Noua revista romana , Rampa , Scena , Literatorul , Gandirea . Publica si la Universul , Cultura poporului , Universul literar etc. In 1896 editeaza Revista sportiva , iar in 1913, impreuna cu N.
D. Cocea, pune la cale reaparitia ziarului Rampa . In 1910 accepta sa faca parte din comitetul de redactie al...
S-a intamplat la 19 octombrie 1929 was first posted on octombrie 19, 2020 at 4:11 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 19 octombrie 1929: A murit Alexandru Davila, dramaturg roman. Alexandru Davila s-a nascut in localitatea Golesti, de langa Pitesti si a murit pe 19 octombrie 1929. A fost dramaturg si om de teatru roman, fiul doctorului Carol Davila. Trimis la studii in Franta, la Liceul Louis le Grand (1876-1880), el e un elev lipsit de ambitie. A ratat bacalaureatul din cauza discursului latin . Revenit in Bucuresti in 1881, este numit atasat supranumerar la Ministerul Afacerilor Straine. Din anul urmator va fi atasat de legatie la Roma (1882) si Bruxelles (1883-1884). Promitea o buna cariera, insa dupa moartea tatalui sau (1884) se retrage din diplomatie. Neasteptat, accepta functii cum ar fi aceea de inspector de politie in Bucuresti sau administrator al plasei Macin. In 1891 era controlor la serviciul arhitecturii de la Eforia Spitalelor Civile. Mai predase scurt timp, in 1882, literatura veche franceza la Azilul Elena Doamna . Cu una dintre eleve, Hortensia Keminger, se casatoreste in 1885, dar mariajul se desface dupa trei ani. Fosta doamna Davila va avea un rol in viata, sfarsita tragic, a lui A. Odobescu. In 1898 se indragosteste de Ana Pherekyde si un Journal intime e martorul tristetilor si nadejdilor lui cotropitoare. Avand teatrul in sange, era fatal aproape sa ajunga in fruntea Teatrului National (1905-1908, 1912-1914). Initiativele sunt ale unui reformator, la curent cu experientele recente din teatrul apusean (Henry Irving, Andre Antoine, Firmin Gemier). Firea autoritara, impulsiva a directorului, maniera lui de a sfida cu superbie aristocratica amenintarile sau provocarile ii aduc multe adversitati. Au loc manifestatii, chiar incidente grave, cum a fost acela din 13 martie 1906, din Piata Teatrului National. Atunci s-a cerut frantuzitului Davila sa nu mai ingaduie reprezentatii in frantuzeste. Hartuit de numerosi neprieteni, Stapanul nu se pierde cu firea, luptandu-se pentru modernizarea artei spectacolului. El inaugureaza traditia de a se deschide stagiunile cu o piesa romaneasca, incearca sa echilibreze repertoriul facand loc scrierilor autohtone.
Imprima un nou stil de interpretare, bazat pe realismul psihologic. Cu un fler care nu da gres, promoveaza o pleiada de tineri actori (Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu). De asemenea, Maria Giurgea, Gh. Storin, Ion Manolescu. Acestia il vor urma atunci cand, dupa primul directorat, isi alcatuieste o trupa. Devine cunoscuta sub denumirea de Compania Dramatica Davila, inaugurata oficial in august 1909. Cu acest prilej, I.
L. Caragiale trimite un instantaneu, Incepem! In spectacolele companiei proprii, directorul era uneori si actor, ba si electrician, masinist, recuziter sau pictor. Capabil sa munceasca incordat, pana la uitarea de sine, se destinde in activitati mondene, sportive (automobilism, vanatoare, petreceri, vizite la Curte). Membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani (1909), este ales in 1911 in comitetul de conducere. In 1914 initiaza Cercul bibliofil roman. In anul urmator, la 5 aprilie, un servitor incearca sa-l omoare in timp ce dormea. Incercarea a constat in infigerea unui pumnal pana in creier. Tudor Arghezi publica, in Cronica , un necrolog, semn ca se raspandise vestea mortii lui. Cu o constitutie robusta, ranitul supravietuieste, insa tot restul vietii va ramane tintuit intr-un fotoliu. Nu va mai putea sa scrie si va vorbi anevoios. O duce greu, un premiu national de teatru fiindu-i decernat cand mai avea putin de trait. Ca o ironie a soartei, abia acum, i se ofera un ragaz pentru literatura. In imobilizarea silnica la care e condamnat. El dicteaza versuri, articole, amintiri. Din epistolele lui transpar deprimarea si amaraciunea unui invins al Vietii . Primele incercari literare, nepublicate, ale lui Davila sunt in franceza versuri si proza. Sunt compuse fie dintr-o pornire spontana, fie ca exercitiu livresc.
Dupa debutul din 1885, in Revista literara , cu stihuri romanesti, va mai colabora la Epoca .
Aici se serveste si de pseudonimul Bedecu. Mai colaboreaza si la Convorbiri literare , L Independance roumaine , la care foloseste si semnatura Theodore Floresco. Scrie si in Literatura si arta romana , Samanatorul , Adevarul de dimineata , Romania ilustrata , Noua revista romana , Rampa , Scena , Literatorul , Gandirea . Publica si la Universul , Cultura poporului , Universul literar etc. In 1896 editeaza Revista sportiva , iar in 1913, impreuna cu N.
D. Cocea, pune la cale reaparitia ziarului Rampa . In 1910 accepta sa faca parte din comitetul de redactie al...
