Pilda samarineanului milostiv – Parintele Teofil Paraian
Suntem ziditi de Dumnezeu spre fapte bune Iubirea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameni Preacuviosi parinti, iubiti credinciosi, Sunt cunoscute tuturor cuvintele de la slujbe: Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si ie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Ca []Suntem ziditi de Dumnezeu spre fapte buneIubirea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameniPreacuviosi parinti, iubiti credinciosi,Sunt cunoscute tuturor cuvintele de la slujbe: Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si ie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si ie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Cu harul si cu indurarile si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului Tau, cu care esti binecuvantat, impreuna cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Ca al Tau este a ne milui si a ne mantui pe noi, Dumnezeul nostru, si ie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Sunt cuvinte de preamarire a lui Dumnezeu pentru mila Lui cea mare, pentru iubirea lui fata de noi, sunt cuvinte care ne incredinteaza de bunatatea lui Dumnezeu, de aceea noi cerem cu incredere mila lui Dumnezeu cand zicem Doamne Miluieste! . La rugaciunile de dezlegare pe care le rostesc preotii, se afirma si ca mila lui Dumnezeu este tot atat de mare cat de mare este marirea lui Dumnezeu si zicem ca precum este marirea Ta asa este si milaTa .
Toate ale lui Dumnezeu, precum Dumnezeu insusi, sunt nemarginite si El este nemarginit. Avem incredintarea aceasta ca Dumnezeu, Care a trimis pe Fiul Sau sa se jertfeasca si sa sufere pentru mantuirea noastra, pentru ca lumea sa aiba viata, a facut aceasta din iubire. Atat de mare este iubirea Lui incat pe Unul-Nascut, Fiul Sau, L-a dat pentru noi, ca toti cei ce cred in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Romani, scrie ca daca Dumnezeu L-a dat pe Fiul sau pentru noi oare nu ne va da toate impreuna cu El? (Rom. 8, 32)Sfanta Liturghie, in intregimea ei, este o aratare a milei lui Dumnezeu catre oameni. Preotul spune, vorbind cu Dumnezeu: Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de inaltarea la cer, de sederea cea de-a dreapta, de cea de a doua si slavita iarasi venire. Ale Tale dintru ale Tale, ie aducem de toate si pentru toate .
Pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim jertfa Mantuitorului, pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim invierea Domnului nostru Iisus Hristos pentru ca invierea se intemeiaza pe jertfa si mai pomenim mila lui Dumnezeu si cand pomenim inaltarea la ceruri si sederea de-a dreapta Tatalui si cea de-a doua venire. Toate s-au facut si se vor face pentru binele nostru sufletesc.
Pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim de intruparea Mantuitorului, venirea in lume, Nasterea din Preasfanta Fecioara Maria, pentru ca toate s-au facut din iubire si toate sunt cuprinse in Crucea Mantuitorului care este Fata lui Dumnezeu indreapta catre lume, pentru ca pomeneste iubirea lui Dumnezeu.
Iubiti credinciosi,E bine sa ne gandim la bunatatea lui Dumnezeu, la Parintele ceresc cel bun, mai bun decat parintii nostri cei pamantesti, in cartea proorocului Isaia, gasim cuvantul lui Dumnezeu prin proorocul Isaia:Oare va uita mama pe copiii sai, oare nu-i va fi mila de fiu pantecelui ei si chiar daca mama va uita pe fiii sai, Eu nu te voi uita pe tine .
Mila lui Dumnezeu fata de noi ne obliga sa avem mila fata de altiiToate acestea si altele ca acestea, iubiti credinciosi, ne aduc in fata lui Dumnezeu cu intelegerea ca mila lui Dumnezeu ne este data noua tuturor, dar mila lui Dumnezeu fata de noi ne indatoreaza ca si noi sa avem mila fata de oameni. A zis Domnul Hristos Mila voiesc, iar nu jertfa (ML 9,13 si 12,7). Cuvantul este din proorocul Osea. Domnul Hristos 1-a adus in constiinta credinciosilor, a fost insemnat in Sfanta Evanghelie si-1 gasim in 2 locuri: in Evanghelia de la Matei, mila voiesc, duceti-va si va intrebati ce inseamna mila voiesc, iar nu jertfa .
Deci, vreau sa fiti milostivi unii cu altii, nu vreau sa-mi aduceti jertfe de animale! Mila voastra este jertfa cea adevarata, mila fata de oameni, mila fata de cei ce au trebuinta de ajutorul vostru, angajarea oamenilor cu bunavointa. La aceasta ne indeamna Domnul nostru Iisus Hristos cand ne recomanda pe samarineanul milostiv.
Duminica trecuta, din cele citite din Sfanta Evanghelie, la Sfanta Liturghie, a fost pomenit un om nemilostiv, un om bogat care nu dadea, care nu avea bunavointa fata de cei lipsiti. i am aflat din Sfanta Evanghelie aceea cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv ca bogatul nemilostiv s-a dus in iad. Dumnezeu vrea ca noi sa fim milostivi si sa fim milostivi cum a fost samarineanul milostiv.
S-a citit astazi la Sfanta Liturghie despre un om pe care Domnul Hristos ni-1 recomanda si noua, ca sa facem si noi la fel ca el. Domnul Hristos a zis catre invatatorul de lege: Du-te si fa si tu asemenea, fa si tu la fel. Astfel, Domnul Hristos a vorbit si cu noi care citim Evanghelia, spunandu-ne sa fim la fel ca samarineanul milostiv.
Ce a facut samarineanul milostiv? Din pilda cu samarineanul milostiv aflam ca in timp ce doi oameni, un preot si un levit (oameni de la care s-ar fi asteptat toti sa fie mai binevoitori), au trecut cu nepasare pe langa un om care avea trebuinta de ajutor pentru ca a fost pradat de talhari si batut, fiind lasat aproape mort, pe marginea drumului, mai la urma, a trecut si un om care facea parte dintr-un popor hulit, dintr-un popor nebagat in seama, dintr-un popor dispretuit, samarinenii. Domnul Hristos ni-1 arata pe acela ca a fost milostiv si nu s-a multumit numai sa priveasca la necazul omului, cum au facut cei doi care au trecut mai departe cu nepasare, ci el s-a apropiat nu ca sa priveasca si sa faca un reportaj despre asta, ci ca sa se incredinteze de starea omului si sa vada ce poate face pentru el.
Noi stim din Sfanta Evanghelie, in legatura cu inmultirea painilor, inainte de a-i satura Domnul Hristos pe cei multi care erau acolo si aveau trebuinta de hrana, ca ucenicii Domnului Hristos au zis: Da drumul multimilor sa se duca prin sate sa-si cumpere de mancare, ca aici e loc pustiu si ceasul este spre seara (Mt. 14,15). Domnul Hristos le spusese un cuvant vesnic pe care nu 1-a auzit samarineanul milostiv: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance (Mt. 14,16).
Cu asta Domnul Hristos i-a obligat pe ucenicii sai sa ramana cu luare aminte la necazurile oamenilor si sa intervina ei, nu sa-i lase sa se descurce, cum s-ar zice: Lasa, ca s-or descurca ei cumva! . intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem fiecare in legatura cu orice om care ne vine in fata este: Ce pot face eu pentru omul acesta care-mi vine in fata si pe care de fapt nu intamplarea, ci Dumnezeu mi l-a trimis in fata? Ce a facut samarineanul milostiv? A incercat sa-1 ajute pe acela din prinosul lui si anume, intai i-a legat ranile, punand pe ele untdelemn si vin, pe care, bineinteles, le avea cu el; de ce le-a luat nu stim, dar, stim ca le-a intrebuintat pentru binele celui cazut in suferinta. Dupa ce i-a legat ranile, l-a pus pe animalul sau, asta inseamna ca i-a oferit ceva din comoditatea lui, in intelesul ca el a trebuit sa mearga pe jos.
Daca cel care avea trebuinta sa fie transportat nu putea sa mearga pe jos, a mers el. Apoi l-a dus la o casa de oaspeti, a purtat grija de el, nu a pus pe altii sa aiba grija, iar dimineata...
Toate ale lui Dumnezeu, precum Dumnezeu insusi, sunt nemarginite si El este nemarginit. Avem incredintarea aceasta ca Dumnezeu, Care a trimis pe Fiul Sau sa se jertfeasca si sa sufere pentru mantuirea noastra, pentru ca lumea sa aiba viata, a facut aceasta din iubire. Atat de mare este iubirea Lui incat pe Unul-Nascut, Fiul Sau, L-a dat pentru noi, ca toti cei ce cred in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Romani, scrie ca daca Dumnezeu L-a dat pe Fiul sau pentru noi oare nu ne va da toate impreuna cu El? (Rom. 8, 32)Sfanta Liturghie, in intregimea ei, este o aratare a milei lui Dumnezeu catre oameni. Preotul spune, vorbind cu Dumnezeu: Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de inaltarea la cer, de sederea cea de-a dreapta, de cea de a doua si slavita iarasi venire. Ale Tale dintru ale Tale, ie aducem de toate si pentru toate .
Pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim jertfa Mantuitorului, pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim invierea Domnului nostru Iisus Hristos pentru ca invierea se intemeiaza pe jertfa si mai pomenim mila lui Dumnezeu si cand pomenim inaltarea la ceruri si sederea de-a dreapta Tatalui si cea de-a doua venire. Toate s-au facut si se vor face pentru binele nostru sufletesc.
Pomenim mila lui Dumnezeu cand pomenim de intruparea Mantuitorului, venirea in lume, Nasterea din Preasfanta Fecioara Maria, pentru ca toate s-au facut din iubire si toate sunt cuprinse in Crucea Mantuitorului care este Fata lui Dumnezeu indreapta catre lume, pentru ca pomeneste iubirea lui Dumnezeu.
Iubiti credinciosi,E bine sa ne gandim la bunatatea lui Dumnezeu, la Parintele ceresc cel bun, mai bun decat parintii nostri cei pamantesti, in cartea proorocului Isaia, gasim cuvantul lui Dumnezeu prin proorocul Isaia:Oare va uita mama pe copiii sai, oare nu-i va fi mila de fiu pantecelui ei si chiar daca mama va uita pe fiii sai, Eu nu te voi uita pe tine .
Mila lui Dumnezeu fata de noi ne obliga sa avem mila fata de altiiToate acestea si altele ca acestea, iubiti credinciosi, ne aduc in fata lui Dumnezeu cu intelegerea ca mila lui Dumnezeu ne este data noua tuturor, dar mila lui Dumnezeu fata de noi ne indatoreaza ca si noi sa avem mila fata de oameni. A zis Domnul Hristos Mila voiesc, iar nu jertfa (ML 9,13 si 12,7). Cuvantul este din proorocul Osea. Domnul Hristos 1-a adus in constiinta credinciosilor, a fost insemnat in Sfanta Evanghelie si-1 gasim in 2 locuri: in Evanghelia de la Matei, mila voiesc, duceti-va si va intrebati ce inseamna mila voiesc, iar nu jertfa .
Deci, vreau sa fiti milostivi unii cu altii, nu vreau sa-mi aduceti jertfe de animale! Mila voastra este jertfa cea adevarata, mila fata de oameni, mila fata de cei ce au trebuinta de ajutorul vostru, angajarea oamenilor cu bunavointa. La aceasta ne indeamna Domnul nostru Iisus Hristos cand ne recomanda pe samarineanul milostiv.
Duminica trecuta, din cele citite din Sfanta Evanghelie, la Sfanta Liturghie, a fost pomenit un om nemilostiv, un om bogat care nu dadea, care nu avea bunavointa fata de cei lipsiti. i am aflat din Sfanta Evanghelie aceea cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv ca bogatul nemilostiv s-a dus in iad. Dumnezeu vrea ca noi sa fim milostivi si sa fim milostivi cum a fost samarineanul milostiv.
S-a citit astazi la Sfanta Liturghie despre un om pe care Domnul Hristos ni-1 recomanda si noua, ca sa facem si noi la fel ca el. Domnul Hristos a zis catre invatatorul de lege: Du-te si fa si tu asemenea, fa si tu la fel. Astfel, Domnul Hristos a vorbit si cu noi care citim Evanghelia, spunandu-ne sa fim la fel ca samarineanul milostiv.
Ce a facut samarineanul milostiv? Din pilda cu samarineanul milostiv aflam ca in timp ce doi oameni, un preot si un levit (oameni de la care s-ar fi asteptat toti sa fie mai binevoitori), au trecut cu nepasare pe langa un om care avea trebuinta de ajutor pentru ca a fost pradat de talhari si batut, fiind lasat aproape mort, pe marginea drumului, mai la urma, a trecut si un om care facea parte dintr-un popor hulit, dintr-un popor nebagat in seama, dintr-un popor dispretuit, samarinenii. Domnul Hristos ni-1 arata pe acela ca a fost milostiv si nu s-a multumit numai sa priveasca la necazul omului, cum au facut cei doi care au trecut mai departe cu nepasare, ci el s-a apropiat nu ca sa priveasca si sa faca un reportaj despre asta, ci ca sa se incredinteze de starea omului si sa vada ce poate face pentru el.
Noi stim din Sfanta Evanghelie, in legatura cu inmultirea painilor, inainte de a-i satura Domnul Hristos pe cei multi care erau acolo si aveau trebuinta de hrana, ca ucenicii Domnului Hristos au zis: Da drumul multimilor sa se duca prin sate sa-si cumpere de mancare, ca aici e loc pustiu si ceasul este spre seara (Mt. 14,15). Domnul Hristos le spusese un cuvant vesnic pe care nu 1-a auzit samarineanul milostiv: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance (Mt. 14,16).
Cu asta Domnul Hristos i-a obligat pe ucenicii sai sa ramana cu luare aminte la necazurile oamenilor si sa intervina ei, nu sa-i lase sa se descurce, cum s-ar zice: Lasa, ca s-or descurca ei cumva! . intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem fiecare in legatura cu orice om care ne vine in fata este: Ce pot face eu pentru omul acesta care-mi vine in fata si pe care de fapt nu intamplarea, ci Dumnezeu mi l-a trimis in fata? Ce a facut samarineanul milostiv? A incercat sa-1 ajute pe acela din prinosul lui si anume, intai i-a legat ranile, punand pe ele untdelemn si vin, pe care, bineinteles, le avea cu el; de ce le-a luat nu stim, dar, stim ca le-a intrebuintat pentru binele celui cazut in suferinta. Dupa ce i-a legat ranile, l-a pus pe animalul sau, asta inseamna ca i-a oferit ceva din comoditatea lui, in intelesul ca el a trebuit sa mearga pe jos.
Daca cel care avea trebuinta sa fie transportat nu putea sa mearga pe jos, a mers el. Apoi l-a dus la o casa de oaspeti, a purtat grija de el, nu a pus pe altii sa aiba grija, iar dimineata...
