PREDICA LA DUMINICA A VIII-A DUPĂ RUSALII
Duminica a opta dupa Pogorarea Sfantului Duh, numita si aceea a Inmultirii painilor isi gaseste expresia in Evanghelia de la Matei, capitolul 14, versetele 14-22 si impreuna vom lua aminte la textul Evangheliei, pe care tot impreuna vom incerca sa-l analizam: In vremea aceea, Iisus, iesind, a vazut multime mare si I s-a facut mila []Duminica a opta dupa Pogorarea Sfantului Duh, numita si aceea a Inmultirii painilor isi gaseste expresia in Evanghelia de la Matei, capitolul 14, versetele 14-22 si impreuna vom lua aminte la textul Evangheliei, pe care tot impreuna vom incerca sa-l analizam:In vremea aceea, Iisus, iesind, a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei si a vindecat pe toti bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: Locul este pustiu si vremea, iata, a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare .
Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance! .
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti . i El a zis: Aduceti-Mi-le aici! i, poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. i au mancat toti si s-au saturat si au strans ra-masitele de faramaturi, douasprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si copii. i indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. ineti minte ca Duminica trecuta am lasat Evanghelia la locul in care Domnul mergea prin sinagogi, propovaduind Evanghelia si, trecand prin popor, vindeca pe cei bolnavi si ii intarea pe acestia. Iata ca activitatea aceasta a Domnului se reia si astazi inaintea ochilor nostri, pentru ca ne spune Evanghelia ca Domnul a vazut multime mare si I sa facut mila de ei si a vindecat pe toti bolnavii lor . Cu alte cuvinte, multime multa s-a apropiat de Domnul purtandu-si bolnavii, purtandu-si-i pe acei care, neputandu-se purta singuri, veneau la Hristos cu aceeasi credinta cu care intotdeauna bolnavii Il intampinau pe Dumnezeu, pe Dumnezeul Intrupat, convinsi ca de la El poate sa le vina sanatatea.
Dar tamaduirea aceasta a durat ceva mai mult decat in mod obisnuit, pentru ca ne spune Evan-ghelia i-a vindecat pe toti bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: Locul este pustiu si vremea, iata, a trecut; deci, da dru-mul multimilor ca sa se duca in sate sa-si cumpere mancare , semn ca Domnul facea vindecarile undeva intre sate, in afara cetatii lor, tocmai pentru ca nimic din ceea ce face sa nu para spectacular. i poate ca-L vor fi surprins tot intr-un moment din acesta in care-si invata ucenicii. i poate ca vreunul dintre ei, vindecat, se intorsese in cetatile dimpre-jur, predicand si anuntand ca, iata, Vindecatorul Se afla printre ei.
Locul pustiu si ceasul tarziu ii face pe ucenici sa intervina. Nu oamenii ii cer lui Hristos sa le dea sa manance. Vorbindu-le Domnul, ei aproape ca se saturasera. Intelesesera inainte de vreme cu mult ca omul nu va trai numai cu paine, ci si cu tot cuvan-tul bun ce iese din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu era de fata, cuvantul cel bun pleca catre dansii si fara indoiala ca foamea aceasta fizica fusese un pic indepartata tocmai prin saturarea de Cuvantul lui Dumnezeu, de incercarea de saturare prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Domnul face o mica gluma, daca ne este ingaduit sa spunem astfel. El zice Apostolilor: Nu trebuie sa se duca nicaieri. Dati-le voi sa manance! i fara indoiala ca si noi am fi perceput eronat ca si ucenicii, daca Domnul ne-ar fi spus si noua sa aducem paine si sa aducem peste si sa aducem de mancare pentru oameni. Ori Hristos nu spusese aceasta. Dar spusese: Predicati-le si voi intr-atat de bine incat sa nu flamanzeasca. i starea lor aceasta de priveghere in asteptarea Cuvantului Meu si in asteptarea tamaduirii pe care Eu o dau sa se prelungeasca, fara ca ei sa mai simta nevoia de hrana .
Unde este Dumnezeu, este Raiul spun Sfintii Parinti. Iar in raiul acesta pe care Hristos il adusese in pustie, prin Cuvantul Sau si prin vindecarile pe care le facea, in raiul acesta al ascultatorilor de Dumnezeu si al vindecatilor de Dumnezeu, foamea n-avea ce cauta. Ucenicii insa se vadesc a fi din nou oameni practici, pescari; pescari invatati cu foamea, dar, in aceeasi vreme, mereu preocupati ca ea sa nu se prelungeasca. i interventia lor este de bun augur pentru ca, iata, ea-I ingaduie lui Dumnezeu sa Se arate inca o data si inca o data in toata marirea Lui. Pentru ca Domnul ia cele cinci paini si cei doi pesti, pe care le ceruse sa-I fie aduse, si, ridicand ochii spre cer, binecuvanteaza si, frangand, da ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor.
Este, fara indoiala, una dintre icoanele cele mai corecte ce le vom privi vreodata despre Sfanta Impartasanie. Nu putem vorbi ca aici este instituirea Sfintei Euharistii. Fara indoiala ea se face la Cina cea de Taina, in Joia cea Mare, dar gesturile pe care Domnul le-a exersat, daca vreti, in ochii ucenicilor cu aceasta ocazie, le-a exersat tocmai pentru ca ei sa-i poata invata pe ucenicii lor sa le faca, ucenici care la randul lor sa ne invete pe noi, purtatori de har, preoti ai lui Hristos, arhierei, preoti sau dia-coni, pana la sfarsitul veacurilor.
Pentru ca, luati aminte, iubitilor! Treceti cu privirile duhovnicesti dincolo de catapetesme in cadrul Sfintelor Liturghii si veti vedea preotul ca, luand painea, o binecuvanteaza, o frange si o da spre mancare in Numele lui Iisus Hristos. Il da pe Hris-tos, in Numele lui Hristos, tuturor acelora care cred in Iisus Hristos.
Este extraordinara lectia pe care Domnul o da, pentru ca, dincolo de smerenia cu care face inmultirea painilor, El cere, daca vreti, o disciplina si o ierarhie; o disciplina pentru ca, iata, nu ingaduie ca oamenii sa se repeada fiecare sa ia painea cum il taie capul aviz acelora care n-au priceput aceasta! si painea binecuvantata nu o da fiecaruia in parte, ci o da ucenicilor si ucenicii, la randul lor, o dau cetelor asezate. Evanghelia de la Marcu face aproa-pe o poezie din acest...
Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance! .
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti . i El a zis: Aduceti-Mi-le aici! i, poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. i au mancat toti si s-au saturat si au strans ra-masitele de faramaturi, douasprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si copii. i indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. ineti minte ca Duminica trecuta am lasat Evanghelia la locul in care Domnul mergea prin sinagogi, propovaduind Evanghelia si, trecand prin popor, vindeca pe cei bolnavi si ii intarea pe acestia. Iata ca activitatea aceasta a Domnului se reia si astazi inaintea ochilor nostri, pentru ca ne spune Evanghelia ca Domnul a vazut multime mare si I sa facut mila de ei si a vindecat pe toti bolnavii lor . Cu alte cuvinte, multime multa s-a apropiat de Domnul purtandu-si bolnavii, purtandu-si-i pe acei care, neputandu-se purta singuri, veneau la Hristos cu aceeasi credinta cu care intotdeauna bolnavii Il intampinau pe Dumnezeu, pe Dumnezeul Intrupat, convinsi ca de la El poate sa le vina sanatatea.
Dar tamaduirea aceasta a durat ceva mai mult decat in mod obisnuit, pentru ca ne spune Evan-ghelia i-a vindecat pe toti bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: Locul este pustiu si vremea, iata, a trecut; deci, da dru-mul multimilor ca sa se duca in sate sa-si cumpere mancare , semn ca Domnul facea vindecarile undeva intre sate, in afara cetatii lor, tocmai pentru ca nimic din ceea ce face sa nu para spectacular. i poate ca-L vor fi surprins tot intr-un moment din acesta in care-si invata ucenicii. i poate ca vreunul dintre ei, vindecat, se intorsese in cetatile dimpre-jur, predicand si anuntand ca, iata, Vindecatorul Se afla printre ei.
Locul pustiu si ceasul tarziu ii face pe ucenici sa intervina. Nu oamenii ii cer lui Hristos sa le dea sa manance. Vorbindu-le Domnul, ei aproape ca se saturasera. Intelesesera inainte de vreme cu mult ca omul nu va trai numai cu paine, ci si cu tot cuvan-tul bun ce iese din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu era de fata, cuvantul cel bun pleca catre dansii si fara indoiala ca foamea aceasta fizica fusese un pic indepartata tocmai prin saturarea de Cuvantul lui Dumnezeu, de incercarea de saturare prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Domnul face o mica gluma, daca ne este ingaduit sa spunem astfel. El zice Apostolilor: Nu trebuie sa se duca nicaieri. Dati-le voi sa manance! i fara indoiala ca si noi am fi perceput eronat ca si ucenicii, daca Domnul ne-ar fi spus si noua sa aducem paine si sa aducem peste si sa aducem de mancare pentru oameni. Ori Hristos nu spusese aceasta. Dar spusese: Predicati-le si voi intr-atat de bine incat sa nu flamanzeasca. i starea lor aceasta de priveghere in asteptarea Cuvantului Meu si in asteptarea tamaduirii pe care Eu o dau sa se prelungeasca, fara ca ei sa mai simta nevoia de hrana .
Unde este Dumnezeu, este Raiul spun Sfintii Parinti. Iar in raiul acesta pe care Hristos il adusese in pustie, prin Cuvantul Sau si prin vindecarile pe care le facea, in raiul acesta al ascultatorilor de Dumnezeu si al vindecatilor de Dumnezeu, foamea n-avea ce cauta. Ucenicii insa se vadesc a fi din nou oameni practici, pescari; pescari invatati cu foamea, dar, in aceeasi vreme, mereu preocupati ca ea sa nu se prelungeasca. i interventia lor este de bun augur pentru ca, iata, ea-I ingaduie lui Dumnezeu sa Se arate inca o data si inca o data in toata marirea Lui. Pentru ca Domnul ia cele cinci paini si cei doi pesti, pe care le ceruse sa-I fie aduse, si, ridicand ochii spre cer, binecuvanteaza si, frangand, da ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor.
Este, fara indoiala, una dintre icoanele cele mai corecte ce le vom privi vreodata despre Sfanta Impartasanie. Nu putem vorbi ca aici este instituirea Sfintei Euharistii. Fara indoiala ea se face la Cina cea de Taina, in Joia cea Mare, dar gesturile pe care Domnul le-a exersat, daca vreti, in ochii ucenicilor cu aceasta ocazie, le-a exersat tocmai pentru ca ei sa-i poata invata pe ucenicii lor sa le faca, ucenici care la randul lor sa ne invete pe noi, purtatori de har, preoti ai lui Hristos, arhierei, preoti sau dia-coni, pana la sfarsitul veacurilor.
Pentru ca, luati aminte, iubitilor! Treceti cu privirile duhovnicesti dincolo de catapetesme in cadrul Sfintelor Liturghii si veti vedea preotul ca, luand painea, o binecuvanteaza, o frange si o da spre mancare in Numele lui Iisus Hristos. Il da pe Hris-tos, in Numele lui Hristos, tuturor acelora care cred in Iisus Hristos.
Este extraordinara lectia pe care Domnul o da, pentru ca, dincolo de smerenia cu care face inmultirea painilor, El cere, daca vreti, o disciplina si o ierarhie; o disciplina pentru ca, iata, nu ingaduie ca oamenii sa se repeada fiecare sa ia painea cum il taie capul aviz acelora care n-au priceput aceasta! si painea binecuvantata nu o da fiecaruia in parte, ci o da ucenicilor si ucenicii, la randul lor, o dau cetelor asezate. Evanghelia de la Marcu face aproa-pe o poezie din acest...
