77 de ani de la trecerea în veșnicie a fratelui Ioan Marini
La zece zile dupa mama sa, ( 29 ianuarie 1947) in aceeasi zi si in aceeasi camera de spital, trecura la Domnul, in cel mai linistit fel, unul langa altul si unul dupa altul, fratele Marini si tatal sauAu fost dusi si asezati amandoi in doua sicrie, unul langa celalalt, in casa familiala din [] La zece zile dupa mama sa, ( 29 ianuarie 1947) in aceeasi zi si in aceeasi camera de spital, trecura la Domnul, in cel mai linistit fel, unul langa altul si unul dupa altul, fratele Marini si tatal sauAu fost dusi si asezati amandoi in doua sicrie, unul langa celalalt, in casa familiala din Sasciori.
Aici s-au petrecut seara intai si a doua de priveghere.
Pentru slujba inmormantarii insa, sicriele au fost mutate in locul mai larg al Casei Culturale, de langa biserica.
Ce zguduitor ne-am adus aminte ca, in urma cu exact un an, aici, in Casa asta, chiar de pe locul unde este asezat acum sicr iul sau, fratele Marini le vorbise atunci satenilor sai si noua tuturor, cu o inflacarare de neuitat profet, adevarurile cutremuratoare ale lui Dumnezeu.
Acum, iata, privim cu totii la nemiscata lui pace si la maretia vesnica din care ne graieste el mai mult si mai puternic decat cu orice cuvant.
Era 2 februarie sarbatoarea Intampinarii Domnului. Ce semnificatie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit in intampinarea Domnului sau, in sarbatoarea Intampinarii SaleIn dimineata aceea de 2 februarie, langa sicriul lui am scris Martor credincios cum scrisesem inainte cu noua ani, in 12 februarie, langa sicriul parintelui, Pasare maiastra.
L-am petrecut la mormant cu aceasta cantare, cantata cu lacri mi pe aceeasi melodie:Martor credincios al Jertfei lui Hristos,sol al Vestei Bune, vrednic credincios,ti-ai sfarsit lucrarea, lupta ti-ai sfarsit,ai plecat la Domnul, Care L-ai iubit.
Pilda de lumina, ai trait mereurob al rugaciunii catre Dumnezeu,jertfa a chemarii, strigat deslusit,suflet de apostol, frate preaiubit.
Mare-a fost credinta care te-a purtat,luminoasa Calea care-ai aratat,limpede Cuvantul care l-ai adus,martor sfant al Oastei Domnului Iisus.
Drumul sfant pe care tu l-ai aratatduce-n Canaanul binecuvantat,in Ierusalimul sfant si luminosprin solia Oastei Domnului Hristos. Sus, in fericirea ce-a nadajduit,da-i, Iisuse Doamne, locul stralucitlanga toti aceia care i-au urmatsi cu stralucire i-ai incununat.
Iar pe noi, Iisuse, cand ne vei chema,langa ei ne-asaza Sus, la dreapta Ta,si ne da cununa lor de mucenicitot asa-mpreuna, cum am fost aici. Martor credincios al harului Slavit,roaga-te la Domnul nostru Preaiubitsa ne-ajute, drumul greu si luminos,sa-l sfarsim cu bine, martor credincios.
Era alt februarie al treilea neuitat februarie al nostru.
Primul fusese al parintelui Ouatu, in 1937;al doilea, al parintelui Iosif, in 1938,al treilea, acesta, acum, in 1947, al fratelui Marini.
Oare cine ni-l va face neuitat pe cel de al patrulea?Pentru mine, cel putin, al patrulea avea sa fie peste 20 de ani. In acel tot februarie (din 1967) cand voi pasi in urma carului cu boi pe drumul care duce spre cimitir, conducand spre vesnicie sicriul tatalui meu Constantin (Carul lui cel cu boi frumosi in care dusese cu atata drag candva cartile si revistele sfinte ce cuprindeau in ele Cuvantul cel scump al lui Dumnezeu, pe care si el l a iubit atat de mult)Mi-a fost dat tot mie ca, dupa noua ani, sa-i scriu si fratelui Marini, ca si atunci, Parintelui Iosif, cu condeiul scaldat in lacrimi, pe prima pagina a foii, incadrata in chenar negru, cu chip indoliat, zguduitorul nostru cuvant de ramas bun.
Din nou dulcea purtare de grija a Domnului ne-a daruit foaia prin care sa putem comunica totul fratilor. i prin care sa ne marturisim durerea si nadejdile unii altora. Ce greu ar fi fost fara ea! Ce minune ca am primit-o chiar acum!Iata instiintarea dureroasa si cuvantul nostru cel dintai catre frati:A trecut la Domnul fratele Ioan MariniDe sub greutatea celei mai adanci dureri care ne copleseste inima, vestim fratilor nostri si tuturor celor care l-au cunos cut ca fratele nostru IOAN MARINI a plecat dintre noi, Acasa, la Domnul.
Lucrarea Sfanta a...
Aici s-au petrecut seara intai si a doua de priveghere.
Pentru slujba inmormantarii insa, sicriele au fost mutate in locul mai larg al Casei Culturale, de langa biserica.
Ce zguduitor ne-am adus aminte ca, in urma cu exact un an, aici, in Casa asta, chiar de pe locul unde este asezat acum sicr iul sau, fratele Marini le vorbise atunci satenilor sai si noua tuturor, cu o inflacarare de neuitat profet, adevarurile cutremuratoare ale lui Dumnezeu.
Acum, iata, privim cu totii la nemiscata lui pace si la maretia vesnica din care ne graieste el mai mult si mai puternic decat cu orice cuvant.
Era 2 februarie sarbatoarea Intampinarii Domnului. Ce semnificatie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit in intampinarea Domnului sau, in sarbatoarea Intampinarii SaleIn dimineata aceea de 2 februarie, langa sicriul lui am scris Martor credincios cum scrisesem inainte cu noua ani, in 12 februarie, langa sicriul parintelui, Pasare maiastra.
L-am petrecut la mormant cu aceasta cantare, cantata cu lacri mi pe aceeasi melodie:Martor credincios al Jertfei lui Hristos,sol al Vestei Bune, vrednic credincios,ti-ai sfarsit lucrarea, lupta ti-ai sfarsit,ai plecat la Domnul, Care L-ai iubit.
Pilda de lumina, ai trait mereurob al rugaciunii catre Dumnezeu,jertfa a chemarii, strigat deslusit,suflet de apostol, frate preaiubit.
Mare-a fost credinta care te-a purtat,luminoasa Calea care-ai aratat,limpede Cuvantul care l-ai adus,martor sfant al Oastei Domnului Iisus.
Drumul sfant pe care tu l-ai aratatduce-n Canaanul binecuvantat,in Ierusalimul sfant si luminosprin solia Oastei Domnului Hristos. Sus, in fericirea ce-a nadajduit,da-i, Iisuse Doamne, locul stralucitlanga toti aceia care i-au urmatsi cu stralucire i-ai incununat.
Iar pe noi, Iisuse, cand ne vei chema,langa ei ne-asaza Sus, la dreapta Ta,si ne da cununa lor de mucenicitot asa-mpreuna, cum am fost aici. Martor credincios al harului Slavit,roaga-te la Domnul nostru Preaiubitsa ne-ajute, drumul greu si luminos,sa-l sfarsim cu bine, martor credincios.
Era alt februarie al treilea neuitat februarie al nostru.
Primul fusese al parintelui Ouatu, in 1937;al doilea, al parintelui Iosif, in 1938,al treilea, acesta, acum, in 1947, al fratelui Marini.
Oare cine ni-l va face neuitat pe cel de al patrulea?Pentru mine, cel putin, al patrulea avea sa fie peste 20 de ani. In acel tot februarie (din 1967) cand voi pasi in urma carului cu boi pe drumul care duce spre cimitir, conducand spre vesnicie sicriul tatalui meu Constantin (Carul lui cel cu boi frumosi in care dusese cu atata drag candva cartile si revistele sfinte ce cuprindeau in ele Cuvantul cel scump al lui Dumnezeu, pe care si el l a iubit atat de mult)Mi-a fost dat tot mie ca, dupa noua ani, sa-i scriu si fratelui Marini, ca si atunci, Parintelui Iosif, cu condeiul scaldat in lacrimi, pe prima pagina a foii, incadrata in chenar negru, cu chip indoliat, zguduitorul nostru cuvant de ramas bun.
Din nou dulcea purtare de grija a Domnului ne-a daruit foaia prin care sa putem comunica totul fratilor. i prin care sa ne marturisim durerea si nadejdile unii altora. Ce greu ar fi fost fara ea! Ce minune ca am primit-o chiar acum!Iata instiintarea dureroasa si cuvantul nostru cel dintai catre frati:A trecut la Domnul fratele Ioan MariniDe sub greutatea celei mai adanci dureri care ne copleseste inima, vestim fratilor nostri si tuturor celor care l-au cunos cut ca fratele nostru IOAN MARINI a plecat dintre noi, Acasa, la Domnul.
Lucrarea Sfanta a...
