Educatia academica si credinta. Experienta lui Hristos este temeiul vietii Cuviosului Siluan. Ce inseamna a fi chipul lui Dumnezeu. Hristos, ca ideal al omului. Despre adevarata cuvantare de Dumnezeu. A nu savarsi pacatul calea catre primirea lui Dumnezeu, dupa pilda Cuviosului Siluan. Obstea cale catre viata in Dumnezeu si cu Dumnezeu. Asemanarea cu []Educatia academica si credinta. Experienta lui Hristos este temeiul vietii Cuviosului Siluan. Ce inseamna a fi chipul lui Dumnezeu. Hristos, ca ideal al omului. Despre adevarata cuvantare de Dumnezeu. A nu savarsi pacatul calea catre primirea lui Dumnezeu, dupa pilda Cuviosului Siluan. Obstea cale catre viata in Dumnezeu si cu Dumnezeu. Asemanarea cu Hristos, in universalismul Sau. Rezultatele theologiei carturaresti. Despre ecumenism ca viata fara de pacat. Theologia contemporana autour du pot. Tatal nostru este adevarata patrologie.

Cineva mi-a spus ca astazi, la sinaxa, vor veni si oaspetii nostri, iubitii nostri in Hristos frati si surori. Multi din oaspetii de astazi cunosc limba rusa. i mie personal, acum ca am slabit din pricina adancilor batranete, mai usor decat orice mi-ar fi totusi sa vorbesc in rusa. Trebuie sa previn pe oaspeti ca sinaxa noastra are loc regulat de multa vreme, si ceea ce veti auzi va fi ca o bucatica, ceva rupt dintr un ziar, ca o particica sau o foaie rupta dintr-o carte. Dar eu trebuie totusi sa vorbesc fratilor mei si surorilor mele ce au venit nu demult.

Deci care este preocuparea mea pentru fratii si surorile mele, iubiti in Hristos? Ea consta in aceea ca, traind in lume, sa nu cada prada vreunei aberatii in ce priveste caile mantuirii noastre in Dumnezeu. Pe vremuri credinta in Hristos era una de obste, si copiii, din cea mai frageda pruncie, se invatau sa se roage lui Dumnezeu si sa traiasca cu Dumnezeu. Inainte vreme se putea pastra o astfel de randuiala: Tanarul mergea la scoala unde se invata theologia carturareasca deja pregatit, nu numai spre a crede in Iisus Hristos, dar si spre a-L iubi. Asemenea Sfantului Ioan din Kronstadt, ei terminau Academia fara sa-si piarda credinta, plini de experienta harului ce le fusese data in copilarie. In vremea noastra educatia copiilor este un moment extrem de greu. colile noastre sant sub dependenta sferelor logicii omenesti si a intereselor pamantesti. Din pricina pierderii credintei parintilor, copiii vin la scoala si invata theologia la fel ca pe alte discipline chimia, fizica, geografia, lingvistica s.a.m.d. i aceasta pricinuieste o cumplita dauna, pentru ca ei se obisnuiesc sa traiasca pe Dumnezeu in chip logic. Insa cei carora le este cunoscut suflul Duhului Sfant inteleg ca logica lui Aristotel nu se potriveste cuvantarii de Dumnezeu, ca acea realitate ce ni se descopera cere indepartare de la logica formala si trecerea in logica ale carei categorii sant insasi Fiinta pe care Dumnezeu ne-o descopera cu a Sa venire.

Aceasta aberatie are loc acum pentru ca oamenii nu sant pregatiti din anii copilariei (as zice chiar din pantecele maicii lor ) spre a trai pe Dumnezeu. Cum vor intelege ei, cei nascuti dupa trup, ceea ce li se preda in scolile de theologie? Ca pe niste concepte abstracte despre Dumnezeu: primprejur si pe de laturi . De aci reiese ca situatia cea mai folositoare este ca dintru bun inceput sa ai o experienta a vietii in Dumnezeu, asa cum se face in manastireAsa, iubitii sufletului meu, frati si surori, iarasi cuvantul meu va fi despre aceleasi: cea mai inalta cuvantare de Dumnezeu, care priveste principiul ipostasului in Fiinta Dumnezeiasca si in fiinta omeneasca, ramane tema noastra de temei. La care atentia noastra se concentreaza asupra intrebarii: Care este calea ce duce catre cunoasterea lui Dumnezeu in Fiinta Sa personala, ipostatica.

Pentru ce ne este atat de pretios Cuviosul Siluan, marele nostru parinte duhovnicesc? Noua ni s a dat un privilegiu mai mare decat au avut vreodata oamenii dupa pierderea marelui har al primelor veacuri: Omul acesta, aproape analfabet, parasind cazarma, ajunge la Sfantul Munte, si dintru bun inceput s a invrednicit de vederea Domnului celui Viu. Dar mai inainte petrecuse un ceas intreg in cea mai limpede vedere a vecinicei pierzanii. Ce stare! El insusi se temea si a vorbi despre ea atat este de grea. i zdrobit fiind, a intrat in Paraclisul morii manastirii, unde lucra. i de-abia a rostit rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ca a si vazut pe Hristos cel Viu[2]. Ve denia a durat o clipa, fara cuvinte, dar toata viata lui dupa aceea a fost insemnata de ceea ce voim noi a theologhisi.

Descoperirea lui Dumnezeu ne spune ca, dupa ce se zidise cosmosul cu intreaga lume materiala si animala, Dumnezeu a zis: Sa facem om dupre chipul nostru si dupre asemanare[3]. Astfel chipul in noi traieste dintru insasi nasterea noastra. Dar ce inseamna dupre asemanare ? Dupre asemanare, este telul nostru. i ce fel de asemanare : in parte, sau o ase manare adanca, mare si vecinica? Desigur, a doua este cea adevarata. Omul a fost zidit spre a trai cu Dumnezeu, in unimea vietii lui Dumnezeu si a omului. Continutul acestui concept, dupre asemanare, iata tema theologiei noastre ultime si celei mai importante, pe care oamenii au pierdut-o. Cum traieste in lume chipul lui Dumnezeu infaptuit, cum reactioneaza un astfel de ipostas, dupa chipul Ipostasului Fiului celui intrupat al lui Dumnezeu? Unde petrece mintea unui astfel de om zi si noapte, orice ar face el?Cum sa ajungem si cum sa cunoastem cuprinsul asemanarii lui Dumnezeu? Facandu-ne asemanatori pana la identitate cu Dumnezeu, dobandim viata vecinica in Dumnezeu. Viata vecinica in Dumnezeu este insusi Dumnezeu[4]. Viata Lui devine viata noastra. Domnul s a descoperit lui Moisi ca EU SANT CEL CE SANT[5]. In acest concept se cuprinde intelesul ca Fiinta este numai Dumnezeu Care ni se descopera: acest A FI era inainte de a se ivi viata cosmica, zidita de Dum nezeu, Cel vecinic, Cel fara de inceput. Bineinteles, pe noi in chip firesc ne cuprinde groaza: Cum putem noi, cei nascuti dintru nimic, supusi oricarei boli, sa devenim stapanitori si purtatori ai vietii Dumnezeiesti, celei vecinice si fara de inceput? Nici o logica omeneasca nu ingaduie a crede astfel. In Hristos insa noi am primit anume aceasta descoperire; si intelegem ideea cea mai nainte de veci pe care a avut-o Dumnezeu pentru om, cand a grait: Sa facem om dupre chipul nostru si dupre asemanare. Pentru noi, crestinii, Fiul cel intrupat al lui Dumnezeu este Cel ce ne descopera ideea cea mai nainte de veci a lui Dumnezeu pentru noi.

Distanta ce ne separa, pe cei nascuti in pacat, de Dumnezeul cel Sfant si Fara de inceput este nemasurat de mare, pana si pentru astronomii care traiesc acest cosmos cu distantele lui atat de mari. Cum putem noi trece peste aceasta prapastie? Daca ne aflam in timp, atunci, printr o logica fireasca, ar trebui sa murim. Dar iata ca Domnul zice: Voiesc unde sant Eu, acolo si slujitorul Meu sa fie. [6] Iar El insusi este Dumnezeul Cel Fara de inceput, si sufletul ar dori sa vorbeasca numai despre acest principiu al persoanei, al ipostasului in Dumnezeu, si am dori sa ne indulcim inima si mintea cu aceasta viziune a Descoperirii. Insa noi dam acum cu precadere atentie felului cum vom putea ajunge la acel principiu. Logic, este cu neputinta: Mintea matematica afirma ca oricate zerouri am adaoga unui numar, el niciodata nu va ajunge la neinceput si la nesfarsit. Iar noi zicem ca trecem peste aceasta prapastie si ca santem ziditi anume pentru a purta in sine pe Dumnezeul cel vecinic. i asa, din programul nostru al theologiei celei mai inalte, vom trece acum la viata noastra practica. Ce putem face zilnic pentru a ne apropia catre telul nostru catre viata cea netarmurita,...