Sfintii Parinti din secolul de aur crestin au vorbit deseori, mai ales in predicile lor, despre distractiile si obiceiurile pagane din vremea lor, pe care unii dintre crestini, si in special cei de curand botezati le practicau cu constiinta ca acestea nu le pericliteaza mantuirea, si cu atat mai putin pe cea a celor din []Sfintii Parinti din secolul de aur crestin au vorbit deseori, mai ales in predicile lor, despre distractiile si obiceiurile pagane din vremea lor, pe care unii dintre crestini, si in special cei de curand botezati le practicau cu constiinta ca acestea nu le pericliteaza mantuirea, si cu atat mai putin pe cea a celor din jurul lor, crestini sau pagani; este vorba, in special, de spectacolele de la baie, din hipodrom si cele de la teatru. Fata de acestia ei erau foarte aspri, aratandu-le primejdia la care si-au expus viata lor sufleteasca, ca si vatamarea celorlalti prin exemplul lor negativ.

Sfantul Chiril al Ierusalimului porunceste: Nu te duce la spectacole paganesti! . Tot el, explicand catehumenilor randuiala slujbei Sfantului Botez, se exprima:Trufia diavolului (de care ne lepadam la Botez) consta din: pasiunea de teatru, de cursele de cai, de vanatoare si orice desertaciune de acest fel. Sfantul spune el se roaga lui Dumnezeu sa fie izbavit de acestea si zice: intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciune . Nu indragi teatrul, unde vei vedea desfranarile pline de hule si de toata nerusinarea mascaricilor si jocurile nebunesti ale barbatilor afemeiati. Nici nu te indragosti de pasiunea acelora, care pentru a-si desfata ticalosul lor pantece, se dedau pe ei insisi vanatorii fiarelor salbatice [.] Fugi si de cursele de cai, priveliste nebuneasca, care doboara sufletele. Toate acestea formeaza trufia diavolului.

Sfantul Vasile cel Mare cearta cu asprime pe crestinii care, amestecandu-se cu paganii frecventau teatrele si participau la alte distractii rusinoase si incompatibile cu morala crestina.

Sa lasam pentru actorii de pe scena zice el desfranarile zeilor, amorurile si impreunarile lor in vazul tuturor, dar mai cu seama, destrabalarile lui Zeus, corifeul si seful tuturor zeilor dupa cum spun ei, de care rusine e sa le spun chiar despre animale .

Sfantul Parinte indeamna pe crestini, mai ales pe cei tineri sa se cunoasca pe ei insisi, lucru care nu este posibil fara curatirea sufletului.

Iar curatirea sufletului zice el [] se face prin dispretuirea placerilor simturilor: ochii sa nu se desfete cu spectacolele prostesti ale scamatorilor sau cu privirea trupurilor, care baga in suflet ghimpele placerii, iar urechile sa nu primeasca in suflet cantece de rusine. Din niste cantece ca acestea se nasc de obicei patimile, odrasle ale josniciei si ale umilirii; noi insa trebuie sa urmarim alte cantece, care sunt mai bune si ne fac mai buni De aceea trebuie sa luati parte la aceasta muzica, la moda acum, tot atat de putin ca si la orice alta fapta rusinoasa.

Sfantul Vasile insista in combaterea chiar a acelor placeri, mai neluate in seama, dar care sunt mijloace prin care sufletul este coborat pana in cea mai urata mocirla. El spune:De asemenea ma rusinez sa mai spun ca trebuie oprita parfumarea aerului cu diferite mirodenii placute la miros, ca si ungerea trupului cu parfumuri. Ce altceva as putea spune despre porunca de a nu urmari placerile care vin de pe urma pipaitului si gustului, decat ca aceste placeri silesc pe cei ce se indeletnicesc cu cautarea lor sa traiasca intocmai ca animalele, robiti pantecelui si celor de sub pantece? Sa stapanim si sa infranam trupul, cum infranam pornirile furioase ale unui animal, iar tulburarile pricinuite in suflet de trup sa le domolim, atingandu-le cu ratiunea ca si cu un bici. Sa nu dispretuim ratiunea dand frau liber placerii Sfantul Ioan Gura de Aur, care este un moralizator prin excelenta, a fost poate cel mai inversunat adversar al pacatelor celor care purtau numele de crestini, dar ramasesera fideli practicilor pagane. Pe acestia Sfantul Parinte ii mustra cu asprime, aratandu-le in ce mare primejdie s-au aruncat, calcandu-si in picioare nu numai calitatea lor de crestini, dar chiar si pe cea de fiinte cuvantatoare inzestrate cu ratiune. El spune:Ridica-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de raul cel de foc, de spectacolul de la baie! Ca baia aceea da nastere oceanului iadului si aprinde acel adanc al flacarii.

Teatrul, de asemenea, in critica severa a Sfantul Ioan, este considerat a fi ceea ce poate fi mai rau, izvor al celor mai cumplite pacate [n.n.: astazi, cuvintele Sfantului Ioan sunt in mai mare masura valabile pentru filme si pentru spectacolele asa-zise de divertisment , indiferent de canalul sau suportul lor TV, cinema, DVD, internet, etc. decat pentru teatru care si el este de cele mai multe ori la fel de nociv, insa si-a pierdut mult din influenta sociala pe care o detinea in vremea Sfantului].

Teatrele cele desfranate zice el va invata sa va desfranati; teatrele, aceasta ciuma cu anevoie de starpit aceste farmece pline de otrava, aceste curse cumplite pentru cei nepasatori, aceasta pieire insotita de placere pentru cei neinfranati.

Cei care frecventau teatrele, se justificau spunand ca piesele jucate pe scena sunt fictiuni. Nefiind vorba de realitate aveau impresia ca si pacatul lor nu poate fi real. Sfantul Ioan ii avertizeaza:Fictiunile acestea au facut pe multi sa ajunga desfranati si au stricat multe case. i mai cu seama pentru asta suspin, pentru ca vad ca nu vi se par rele cele de pe scena, ci le aplaudati, strigati si radeti, cand desfraul este prezentat fara de rusine. [] Daca desfraul este un rau, apoi este un rau si prezentarea lui pe scena. Nu mai spun cat de desfranati sunt actorii care joaca astfel de piese, care reprezinta desfraul si adulterul pe scena. Nu mai spun cat de neinfranati si de nerusinati ii fac pe spectatori! Nu este privire mai desfranata si mai neinfranata decat privirea celui care doreste sa vada astfel de spectacole.

Sfantul Ioan considera ca prin acele spectacole de la teatru se necinstesc nu numai actorii si spectatorii, ci tot neamul omenesc. Din fiinte rationale si libere, acestia devin robi ai simturilor. Unii ca acestia au impresia ca pot trai o viata dubla: cea de acasa si cea de la teatru; ca ceea ce se joaca pe scena nu are nici o legatura cu viata lor din afara si cu cei din jurul lor.

In ce te priveste spune Sfantul Parinte n-ai dori sa-ti vezi nevasta umbland in pielea goala prin oras; dar mai bine spus, nici in casa, ci ai socoti asta o ocara. Dar te duci la teatru ca sa faci de ocara si pe barbati si pe femei, ca sa-ti faci de rusine proprii tai ochi! Nu-mi spune ca actrita care joaca in pielea goala este o stricata! Gandeste-te ca au aceeasi fire si acelasi trup si femeia stricata, si femeia cinstita! [] Este mai bine sa-ti pui pe ochi glod si tarana decat sa privesti o nelegiuire ca aceasta. Nu-i atat de vatamator glodul pentru ochi, cat de vatamatoare este privirea pofticioasa si vederea unei femei goale [] Cum se va mai uita la tine sotia ta, cand te intorci de la o nelegiuire ca aceasta? Cum te va mai privi? Cum iti va vorbi cand ai batjocorit in asa hal pe toate femeile, cand ai ajuns prizonierul unor astfel de spectacole si ai ajuns robul unei femei stricate? .

In alt loc, el zice, de asemenea:Spune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poti uita acasa la femeia ta cand o vezi batjocorita pe scena? Cum nu rosesti, gandindu-te la tovarasa ta de viata, cand vezi ca pe scena toate femeile sunt facute de ocara .

Ceea ce se petrece pe scena este izvor a toata necuratia si desfraul, este implinirea voii diavolului. Nu poate cineva sa pretinda, ca participand la acele scene, ramane neatins de intinaciune. Sfantul Ioan zice:Multi oameni cand se intorc de la inmormantare se spala, si doar mortul nu-i necurat, pe cand pacatul pune pe suflet atata necuratie, ca nu o poate curati toata apa izvoarelor, ci numai lacrimile si marturisirea [] Pentru ce sunt aplauzele? Pentru ce zgomotul, strigatele satanice, vanzolelile diavolesti? [] Pentru ca femeile, cu capetele descoperite, lipsite de rusine, stau inaintea spectatorilor si vorbesc; isi dau toata silinta sa fie cat mai nerusinate si varsa in sufletele ascultatorilor toata obraznicia si nerusinarea lor, au o singura dorinta: sa smulga din radacini castitatea, sa faca de rusine pe femei, sa-i faca cheful diavolului. Pe scena, cuvinte de rusine si gesturi si mai pline de rusine; la fel, pieptanatura, mersul, imbracamintea, vocea, miscarile mainilor si ale picioarelor, intorsaturile ochilor, surlele, flautele, piesele de teatru, subiectele lor, intr-un cuvant, toate sunt pline de cel mai mare desfrau. Spune-mi, cum iti mai poti veni in fire cand diavolul iti toarna in suflet atata desfranare si-ti umple atatea pahare de desfrau? Acolo iau nastere adulterele, acolo se pune la cale stricarea caselor, acolo sunt femei care-si vand trupul, barbati care se prostitueaza, tineri storsi de vlaga: toate sunt pline de faradelege, toate pline de mascari, toate pline de rusine. N-ar trebui sa rada cei ce se duc la teatru, ci sa suspine si sa planga cu amar. [] Din pricina teatrului se darama totul.

Teatrele nu darama doar sufletele spectatorilor, ci vatama grav si pe cei din familie, daramand casniciile.

Spune-mi continua Sfantul Ioan din ce pricina se intind curse casniciilor? Nu din pricina celor ce se petrec pe scena? Din ce pricina se strica casele? Nu din pricina teatrului acestuia? Nu din pricina teatrului barbatii se poarta rau cu sotiile lor? Nu din pricina teatrului barbatii socotesc usuratice pe toate femeile? Nu din pricina teatrului barbatii savarsesc adulter? Deci cel ce darama totul este cel ce se duce la teatru! El aduce in viata aceasta cumplita tiranie .

Sfantul Ioan intreba:Care barbat n-a facut adulter? (din cauza teatrului). Daca ar fi sa ti-i spun pe nume, ti-as arata multi barbati care s-au despartit de femeile lor, multi barbati care au ajuns prizonierii acelor desfranate, care au facut pe unii barbati sa-si paraseasca caminele, iar pe altii, nici sa nu se mai gandeasca la casatorie! Chiar daca pe cineva nu l-ar vatama teatrul, acela este...