M o ţ i u n e a care s-a luat în primul sfat restrâns al Oastei Domnului, ţinut în Sibiu, la 12 septembrie 1937
Inalt Prea Sfintite Stapane! Adunandu-ne la Sibiu, azi, duminica, 12 septembrie 1937, frati de pe toate meleagurile tarii, ne-am rugat Domnului ca sa ne deschida calea spre viata cea dintai a Oastei Domnului. In ziua aceasta, marturisind credinta noastra, repetam ceea ce toata viata am spus-o: ca ostasia Domnului o traim si vrem sa o []Inalt Prea Sfintite Stapane!Adunandu-ne la Sibiu, azi, duminica, 12 septembrie 1937, frati de pe toate meleagurile tarii, ne-am rugat Domnului ca sa ne deschida calea spre viata cea dintai a Oastei Domnului. In ziua aceasta, marturisind credinta noastra, repetam ceea ce toata viata am spus-o: ca ostasia Domnului o traim si vrem sa o traim sub binecuvantarea Bisericii noastre stramosesti.
Oastea Domnului s-a nascut prin munca si truda Parintelui Iosif Trifa in Biserica, si noi vrem sa ramanem asa cum am fost chemati, dupa cum zice si Apostolul Pavel. Biserica are dreptul sa se ingrijeasca de sufletele credinciosilor ei si noi ne socotim fii credinciosi ai Bisericii. Pentru ca am fost insa chemati la o viata de lupta duhovniceasca impotriva pacatului, inrolandu-ne de bunavoie in Miscarea Oastei Domnului, credem ca viitorul acestei miscari depinde de voluntariatul ei.
Rugamintea noastra sincera si dorinta noastra calda este ca sa se asigure voluntariatul Oastei Domnului. Fara voluntariat, Oastea Domnului nu poate trai. Oastea Domnului are anumite cerinte pentru cei ce se inroleaza sub steagurile ei. Numai acei care vor si care pot implini aceste dorinte si pot trai in aceasta viata duhovniceasca se pot numi inrolati in aceasta miscare.
Oastea Domnului s-a nascut, a crescut si a trait, a luptat, a biruit si biruieste prin ceea ce se cheama voluntariatul miscarii. Acest voluntariat sfant prin care a lucrat revarsarea Duhului a fost si este fiinta si biruinta acestei lucrari duhovnicesti. Or, statutele care s-au facut pentru aceasta Lucrare nimicesc, ating si sting tocmai acest voluntariat.
De aceea, cu supunere si devotament, rugam pe I.
P.
S. Sa mitropolit Nicolae, sprijinitorul si pastorul nostru, ca sa intervina pentru anularea statutelor facute acestei miscari. Oastea Domnului are un statut: este legea Bisericii noastre stramosesti. Noi vrem sa traim sub aceasta lege, sub oranduirile canonice ale Bisericii. A crea un nou statut numai pentru noi inseamna ca ne vom deosebi prin aceasta de Biserica. Or, noi vrem sa fim stransi pentru toata viata noastra de Biserica.
Noi credem potrivit ca in fruntea noastra sa fie socotiti de drept conducatori numai aceia care, fie preoti, fie laici, traiesc viata ostasiei Domnului. Prin aceasta nu vrem sa excludem pastorirea noastra de catre preoti. Preotul este pastorul sufletesc al nostru ca si al tuturor celorlalti credinciosi din parohie. Dar conducator al Oastei Domnului, ca miscare religioasa, credem ca este numai acela care se conformeaza vietii duhovnicesti de la Oaste.
Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a nascut si traieste sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este ceva mai mult decat Ortodoxia, ci este o familie restransa, o comuniune, o fratietate evanghelica cu gandul precis de a trai mai intens invataturile Bibliei si ale Bisericii. Ne trudim doar sa iesim din comunul vietii, sa crestem in Domnul, pentru mantuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretentie dogmatica sau canonica. Nu avem nimic de adaugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut si nici nu vrea sa faca reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea sa traiasca cu toata fiinta regulile existente ale Bisericii.
Cum credem noi ca se poate asigura voluntariatul Oastei? Canonic si dogmatic, Oastea sa nu aiba alte invataturi decat cele ale Bisericii. Dar conducerea administrativa sa fie de sine statatoare. Sa se creeze pentru aceasta un statut-tip juridic care sa nu se ocupe de partea spirituala a Oastei, sa nu faca haina duhului, ci doar sa reglementeze juridiceste Oastea. Ca persoana...
Oastea Domnului s-a nascut prin munca si truda Parintelui Iosif Trifa in Biserica, si noi vrem sa ramanem asa cum am fost chemati, dupa cum zice si Apostolul Pavel. Biserica are dreptul sa se ingrijeasca de sufletele credinciosilor ei si noi ne socotim fii credinciosi ai Bisericii. Pentru ca am fost insa chemati la o viata de lupta duhovniceasca impotriva pacatului, inrolandu-ne de bunavoie in Miscarea Oastei Domnului, credem ca viitorul acestei miscari depinde de voluntariatul ei.
Rugamintea noastra sincera si dorinta noastra calda este ca sa se asigure voluntariatul Oastei Domnului. Fara voluntariat, Oastea Domnului nu poate trai. Oastea Domnului are anumite cerinte pentru cei ce se inroleaza sub steagurile ei. Numai acei care vor si care pot implini aceste dorinte si pot trai in aceasta viata duhovniceasca se pot numi inrolati in aceasta miscare.
Oastea Domnului s-a nascut, a crescut si a trait, a luptat, a biruit si biruieste prin ceea ce se cheama voluntariatul miscarii. Acest voluntariat sfant prin care a lucrat revarsarea Duhului a fost si este fiinta si biruinta acestei lucrari duhovnicesti. Or, statutele care s-au facut pentru aceasta Lucrare nimicesc, ating si sting tocmai acest voluntariat.
De aceea, cu supunere si devotament, rugam pe I.
P.
S. Sa mitropolit Nicolae, sprijinitorul si pastorul nostru, ca sa intervina pentru anularea statutelor facute acestei miscari. Oastea Domnului are un statut: este legea Bisericii noastre stramosesti. Noi vrem sa traim sub aceasta lege, sub oranduirile canonice ale Bisericii. A crea un nou statut numai pentru noi inseamna ca ne vom deosebi prin aceasta de Biserica. Or, noi vrem sa fim stransi pentru toata viata noastra de Biserica.
Noi credem potrivit ca in fruntea noastra sa fie socotiti de drept conducatori numai aceia care, fie preoti, fie laici, traiesc viata ostasiei Domnului. Prin aceasta nu vrem sa excludem pastorirea noastra de catre preoti. Preotul este pastorul sufletesc al nostru ca si al tuturor celorlalti credinciosi din parohie. Dar conducator al Oastei Domnului, ca miscare religioasa, credem ca este numai acela care se conformeaza vietii duhovnicesti de la Oaste.
Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a nascut si traieste sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este ceva mai mult decat Ortodoxia, ci este o familie restransa, o comuniune, o fratietate evanghelica cu gandul precis de a trai mai intens invataturile Bibliei si ale Bisericii. Ne trudim doar sa iesim din comunul vietii, sa crestem in Domnul, pentru mantuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretentie dogmatica sau canonica. Nu avem nimic de adaugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut si nici nu vrea sa faca reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea sa traiasca cu toata fiinta regulile existente ale Bisericii.
Cum credem noi ca se poate asigura voluntariatul Oastei? Canonic si dogmatic, Oastea sa nu aiba alte invataturi decat cele ale Bisericii. Dar conducerea administrativa sa fie de sine statatoare. Sa se creeze pentru aceasta un statut-tip juridic care sa nu se ocupe de partea spirituala a Oastei, sa nu faca haina duhului, ci doar sa reglementeze juridiceste Oastea. Ca persoana...
