Treziţi-vă cum se cuvine…
Daca este lucru de capetenie trezirea din pacat si chiar poate fi socotita intr-un anume fel nastere din nou, este un lucru cel putin la fel de important sa pornesc intr-o directie buna, dupa ce m-am trezit. Daca m-am trezit din pacat si pornesc pe o cale gresita, fara indoiala, trezirea nu mai are nici []Daca este lucru de capetenie trezirea din pacat si chiar poate fi socotita intr-un anume fel nastere din nou, este un lucru cel putin la fel de important sa pornesc intr-o directie buna, dupa ce m-am trezit. Daca m-am trezit din pacat si pornesc pe o cale gresita, fara indoiala, trezirea nu mai are nici un pret.
Starea de pacat a omului care se afla pe calea cea larga ce duce la pierzare este asemanata cu somnul, cu orbia, iar uneori chiar cu moartea. Este lucru de capetenie ca omul sa fie trezit, sa fie cutremurat, sa fie inviat la viata. Fara aceasta trezire, fara acest fulger de sus care sa-i arate omului intunericul in care se afla, care sa-i arate ranile si instrainarea de Dumnezeu, nu putem vorbi de viata duhovniceasca. Omul care se afla pe calea pierzarii isi amageste mereu constiinta vazand in jurul sau pacate mai mari si mai multe decat cele din interiorul sau. El se vede totdeauna mai bun decat multi din jurul lui si de aceea isi spune: La urma urmei, nu sunt eu cel mai rau! i iarasi: Vad in mine multe rautati, dar nu sunt eu singurul! . i asa se amageste singur.
Sfantul Apostol Pavel scrie unor crestini botezati: Este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea e pe sfarsite, ziua este aproape. Sa lepadam, dar, lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam cuviincios ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom 13, 11-14)1 . Daca somnul pacatului este o permanenta primejdie, lucrarea de trezire este totdeauna de mare insemnatate.
Trezirea...
Starea de pacat a omului care se afla pe calea cea larga ce duce la pierzare este asemanata cu somnul, cu orbia, iar uneori chiar cu moartea. Este lucru de capetenie ca omul sa fie trezit, sa fie cutremurat, sa fie inviat la viata. Fara aceasta trezire, fara acest fulger de sus care sa-i arate omului intunericul in care se afla, care sa-i arate ranile si instrainarea de Dumnezeu, nu putem vorbi de viata duhovniceasca. Omul care se afla pe calea pierzarii isi amageste mereu constiinta vazand in jurul sau pacate mai mari si mai multe decat cele din interiorul sau. El se vede totdeauna mai bun decat multi din jurul lui si de aceea isi spune: La urma urmei, nu sunt eu cel mai rau! i iarasi: Vad in mine multe rautati, dar nu sunt eu singurul! . i asa se amageste singur.
Sfantul Apostol Pavel scrie unor crestini botezati: Este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea e pe sfarsite, ziua este aproape. Sa lepadam, dar, lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam cuviincios ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom 13, 11-14)1 . Daca somnul pacatului este o permanenta primejdie, lucrarea de trezire este totdeauna de mare insemnatate.
Trezirea...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului