S-a întâmplat la 30 octombrie 1983
S-a intamplat la 30 octombrie 1983: Incheierea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973) a avut loc la 26 mai1984.
Decizia de construire a Canalului Dunare Marea Neagra in prima etapa istorica a fost grevata substantial de erori si improvizatie. Constructia a fost sugerata de I.
V. Stalin []The post S-a intamplat la 30 octombrie 1983 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 30 octombrie 1983 was first posted on octombrie 30, 2020 at 8:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 30 octombrie 1983: Incheierea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973) a avut loc la 26 mai1984.
Decizia de construire a Canalului Dunare Marea Neagra in prima etapa istorica a fost grevata substantial de erori si improvizatie. Constructia a fost sugerata de I.
V. Stalin lui Gheorghiu Dej in vizita sa la Moscova in anul 1949. Drept urmare in urma sedintei Biroului Politic, Consiliul de Ministri a emis HCM nr. 505/25 mai 1949. In aceasta se preciza ca lucrarile Canalului se fac in scopul: asigurarii transportului cel mai ieftin si mai scurt pe apa spre Marea Neagra; industrializarii regiunii de sud-est a tarii si dezvoltarii sale economice si culturale; crearii conditiunilor pentru imbunatatirea agriculturii si ridicarii nivelului de trai al taranimii muncitoare; combaterii secetei care ameninta continuu acest tinut; asanarii Vaii Carasu, astazi plina de balti si insanatosirii populatiei acestei regiuni bantuite de malarie Economia romaneasca trecuta la stadiul de pace era in refacere dupa distrugerile masive in urma razboiului. Mana de lucru calificata se gasea cu dificultate.
Tehnologic, inzestrarea cu masini si utilaje pentru un astfel de proiect-gigant nu era punctul cel mai tare al economiei romanesti.
Bugetul tarii era grevat de plata obligatiunilor de razboi catre URSS (oficial, 300 de milioane de dolari la cursul din 1945).
Indirect, constructia Canalului in lipsa de specialisti si forta de munca s-a bizuit si pe contributia detinutilor politici. O valoare aproximativa ne indica prezenta a 18 mii de detinuti pe santierul Canalului. In optica lui I.
V. Stalin, acestia puteau fi sacrificati fara mustrari de constiinta. Chiar daca ajutorul sovietic primit sub forma unor agregate folosite la constructia canalelor din tara vecina a fost onorat, in general, munca pe santierul canalului s-a facut cu sapa, tarnacopul si roaba. Norma zilnica de detinut a fost de 3 metri cubi care era dificil de realizat de oameni in varsta si bolnavi.
Dupa 1990, pe valul unui anticomunism deschis, unele surse indica pierderea a peste zece mii de vieti din randul detinutilor politici. O statistica provenita din sursele AFDPR propune un numar de 832 de detinuti politici decedati la Canal din cauza epuizarii fizice, a conditiilor de hrana si trai si a maladiilor.
Desigur, numarul e cu mult mai mare, insa nu poate fi stabilit cu precizie intrucat in anul 1959 printr-un ordin al Ministerului Fortelor Armate, listele de detinuti au fost distruse prin ardere. Detinutii, inclusiv cei politici erau inregistrati ca parte a rezervei Armatei. Constructia Canalului a inceput dupa principiul a lua hora-nainte . Intai la sapat si apoi intocmirea si definitivarea planurilor care a fost incheiata abia in 1951 la doi ani dupa inceperea lucrarilor.
Iata o mostra: in septembrie 1949, Teohari Georgescu, ministru de interne arata ca: Noi am inceput sa revizuim planul si am gasit greseli de calcul grosolane, sau sunt greseli de calcul sau sunt facute direct. Dau un caz concret: este necesara o cantitate de otel special pentru perforatoare: 20 000 kg. In loc de kilograme au scris tone. Este o mica greseala de 6 miliarde lei .
La canal, dupa statisticile din epoca, au fost concentrati 30 de mii de lucratori din care 18 mii au fost detinuti (de drept comun si politici). Canalului i s-a facut publicitate in presa vremii si la radio ( Canalul a avut propria gazeta tiparita), metodele propagandistice pentru insuflarea unei stari de spirit au fost numeroase. De la acompaniament cu taraf de muzica populara pana la reprezentarea unor piese de teatru cu texte politice in consens cu obiectivele partidului unic pana la proiectii de filme de propaganda si chiar partide de fotbal. (Canalul a avut si o echipa de fotbal formata din jucatori cunoscuti care fusesera arestati fie pentru delict de opinie, fie pentru sabotarea economiei ) Dupa moartea lui I.
V. Stalin, survenita la 5 martie 1953, lucrarile de la Canal au fost suspendate si in cursul verii au fost inchise. Pentru a pastra aparentele, conducerea partidului unic a decis identificarea si pedepsirea vinovatilor pentru intarzierea lucrarilor si abandonarea obiectivului.
Ideea procesului a fost formulata in cadrul unei sedinte tinute in iunie 1952 la nivelul conducerii Ministerului Afacerilor Interne. La sedinta au participat Alexandru Draghici (noul ministru de Interne 20 mai 1952), Iosif Chisinevschi, Gheorghe Pintilie (directorul Directiei Generale a Securitatii Statului), Alexandru Nicolschi, Vladimir Mazuru, Gogu Popescu (seful Directiei Contrasabotaj), Cricor Garabedian, Misu Dulgheru (seful Directiei Cercetari Penale) si consilierii sovietici Alexandru Mihailovici, iganov si Maximov. In cadrul sedintei, Chisinevschi a cerut sa se ia masuri de organizare a unui proces public care sa aiba loc la Canal si sa fie aspru pedepsiti...
Decizia de construire a Canalului Dunare Marea Neagra in prima etapa istorica a fost grevata substantial de erori si improvizatie. Constructia a fost sugerata de I.
V. Stalin []The post S-a intamplat la 30 octombrie 1983 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat la 30 octombrie 1983 was first posted on octombrie 30, 2020 at 8:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat la 30 octombrie 1983: Incheierea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973) a avut loc la 26 mai1984.
Decizia de construire a Canalului Dunare Marea Neagra in prima etapa istorica a fost grevata substantial de erori si improvizatie. Constructia a fost sugerata de I.
V. Stalin lui Gheorghiu Dej in vizita sa la Moscova in anul 1949. Drept urmare in urma sedintei Biroului Politic, Consiliul de Ministri a emis HCM nr. 505/25 mai 1949. In aceasta se preciza ca lucrarile Canalului se fac in scopul: asigurarii transportului cel mai ieftin si mai scurt pe apa spre Marea Neagra; industrializarii regiunii de sud-est a tarii si dezvoltarii sale economice si culturale; crearii conditiunilor pentru imbunatatirea agriculturii si ridicarii nivelului de trai al taranimii muncitoare; combaterii secetei care ameninta continuu acest tinut; asanarii Vaii Carasu, astazi plina de balti si insanatosirii populatiei acestei regiuni bantuite de malarie Economia romaneasca trecuta la stadiul de pace era in refacere dupa distrugerile masive in urma razboiului. Mana de lucru calificata se gasea cu dificultate.
Tehnologic, inzestrarea cu masini si utilaje pentru un astfel de proiect-gigant nu era punctul cel mai tare al economiei romanesti.
Bugetul tarii era grevat de plata obligatiunilor de razboi catre URSS (oficial, 300 de milioane de dolari la cursul din 1945).
Indirect, constructia Canalului in lipsa de specialisti si forta de munca s-a bizuit si pe contributia detinutilor politici. O valoare aproximativa ne indica prezenta a 18 mii de detinuti pe santierul Canalului. In optica lui I.
V. Stalin, acestia puteau fi sacrificati fara mustrari de constiinta. Chiar daca ajutorul sovietic primit sub forma unor agregate folosite la constructia canalelor din tara vecina a fost onorat, in general, munca pe santierul canalului s-a facut cu sapa, tarnacopul si roaba. Norma zilnica de detinut a fost de 3 metri cubi care era dificil de realizat de oameni in varsta si bolnavi.
Dupa 1990, pe valul unui anticomunism deschis, unele surse indica pierderea a peste zece mii de vieti din randul detinutilor politici. O statistica provenita din sursele AFDPR propune un numar de 832 de detinuti politici decedati la Canal din cauza epuizarii fizice, a conditiilor de hrana si trai si a maladiilor.
Desigur, numarul e cu mult mai mare, insa nu poate fi stabilit cu precizie intrucat in anul 1959 printr-un ordin al Ministerului Fortelor Armate, listele de detinuti au fost distruse prin ardere. Detinutii, inclusiv cei politici erau inregistrati ca parte a rezervei Armatei. Constructia Canalului a inceput dupa principiul a lua hora-nainte . Intai la sapat si apoi intocmirea si definitivarea planurilor care a fost incheiata abia in 1951 la doi ani dupa inceperea lucrarilor.
Iata o mostra: in septembrie 1949, Teohari Georgescu, ministru de interne arata ca: Noi am inceput sa revizuim planul si am gasit greseli de calcul grosolane, sau sunt greseli de calcul sau sunt facute direct. Dau un caz concret: este necesara o cantitate de otel special pentru perforatoare: 20 000 kg. In loc de kilograme au scris tone. Este o mica greseala de 6 miliarde lei .
La canal, dupa statisticile din epoca, au fost concentrati 30 de mii de lucratori din care 18 mii au fost detinuti (de drept comun si politici). Canalului i s-a facut publicitate in presa vremii si la radio ( Canalul a avut propria gazeta tiparita), metodele propagandistice pentru insuflarea unei stari de spirit au fost numeroase. De la acompaniament cu taraf de muzica populara pana la reprezentarea unor piese de teatru cu texte politice in consens cu obiectivele partidului unic pana la proiectii de filme de propaganda si chiar partide de fotbal. (Canalul a avut si o echipa de fotbal formata din jucatori cunoscuti care fusesera arestati fie pentru delict de opinie, fie pentru sabotarea economiei ) Dupa moartea lui I.
V. Stalin, survenita la 5 martie 1953, lucrarile de la Canal au fost suspendate si in cursul verii au fost inchise. Pentru a pastra aparentele, conducerea partidului unic a decis identificarea si pedepsirea vinovatilor pentru intarzierea lucrarilor si abandonarea obiectivului.
Ideea procesului a fost formulata in cadrul unei sedinte tinute in iunie 1952 la nivelul conducerii Ministerului Afacerilor Interne. La sedinta au participat Alexandru Draghici (noul ministru de Interne 20 mai 1952), Iosif Chisinevschi, Gheorghe Pintilie (directorul Directiei Generale a Securitatii Statului), Alexandru Nicolschi, Vladimir Mazuru, Gogu Popescu (seful Directiei Contrasabotaj), Cricor Garabedian, Misu Dulgheru (seful Directiei Cercetari Penale) si consilierii sovietici Alexandru Mihailovici, iganov si Maximov. In cadrul sedintei, Chisinevschi a cerut sa se ia masuri de organizare a unui proces public care sa aiba loc la Canal si sa fie aspru pedepsiti...
