Intre crestinii de astazi circula o zicala: Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca . Toti oamenii au intrebari. Nu e niciunul atotstiutor. i marii duhovnici, care povatuiesc pe altii, au si ei la randul lor pe cineva pe care il intreaba. i Evanghelia de astazi cuprinde cateva intrebari la care se dau si []Intre crestinii de astazi circula o zicala: Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca . Toti oamenii au intrebari. Nu e niciunul atotstiutor. i marii duhovnici, care povatuiesc pe altii, au si ei la randul lor pe cineva pe care il intreaba. i Evanghelia de astazi cuprinde cateva intrebari la care se dau si raspunsuri. Un dialog interesant intre doi invatatori de Lege: unul era recunoscut oficial, cu o functie in ierarhia Templului, Celalalt recunoscut de multimea care Il asculta cu nesat. Iata cu ce intrebare vine cel dintai la Domnul Hristos: Invatatorule, ce sa fac eu ca sa mostenesc viata vesnica? (Lc 10, 25). Chiar daca a venit cu gandul sa-L ispiteasca, intrebarea era foarte importanta, pe care si-o pune el si pe care sa si-o puna fiecare om sa recastige ceea ce a pierdut: Imparatia lui Dumnezeu. Desi stia multe din lege si era expert (invata pe altii), el avea o intrebare: Cum sa faca ceva in viata pentru a dobandi Imparatia Cerurilor? Sau altfel spus: ce sa faca dupa ce stie totul despre Dumnezeu?Prin urmare, invatatorul de lege ajunsese intr-un punct in care, desi stia Legea, nu stia ce sa faca, ce sa aleaga din toate cate poruncea Legea. Mantuitorul nu il indeparteaza, ci il trimite tot la Lege, dar cu scopul de a afla de la el cum intelege Scriptura. Iar aceasta rezuma toate invataturile Legii la doua mai importante: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot sufletul tau, din toata puterea ta, din cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti (Lc 10, 26-27). Cu alte cuvinte, daca vrei sa dobandesti viata, trebuie sa tinzi spre izvorul ei, care este Dumnezeu.

Dar aceasta nu in chip abstract, teoretic, cu vorba, ci prin fapte. Iar dovada iubirii de Dumnezeu se arata in iubirea de oameni. Viata de veci, nemurirea si fericirea eterna, se dobandeste prin daruirea fragmentului tau de viata pentru binele altora. Asadar, citirea Legii atunci si citirea Evangheliei astazi este de capatai pentru mantuirea sufletului, de aceea Sfanta Evanghelie este asezata pe Sfanta Masa in Sfantul Altar, este centrul vietii crestine. In cadrul Sfintei Liturghii, este mesajul viu pe care ni-l transmite Hristos si astazi, dar Liturghia nu se termina pentru noi cu Amin , ci se continua si in afara Bisericii prin slujirea aproapelui. De aceea, inca din vremea Sfintilor Apostoli, comunitatea crestina se ingrijea de nevoiasi, de vaduve, de orfani. Sfantul Evanghelist Ioan zice: Cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, poate sa Il iubeasca pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (In 4, 20). i iubirea aproapelui are o masura: ca pe noi insine . Este simplu de inteles. Toti stim cum sa ne iubim pe noi insine. Poate ca este cel dintai si cel mai precis lucru pe care-l stim noi insine. tim ca dorim sa fim sanatosi, sa ne mearga bine, sa avem copii, sa ne asculte si sa fie buni si chiar sa ne iubeasca altii. E foarte usor de inteles. i incercam sa implinim. Dar de cele mai multe ori, egoismul e mai puternic decat generozitatea. Iubirea aproapelui inseamna, in primul rand, sa pretuiesti sufletul lui care, de cele mai multe ori, este incatusat in lanturile patimilor si ale pacatelor. Parintele Iosif Trifa a simtit durerea mortii sufletesti din vietile crestinilor. I-a pasat foarte mult si de aceea a inceput o lupta de recuperare a sufletelor din moarte. Prin lucrarea Oastei Domnului, zeci de mii de suflete au fost salvate la viata, formand o fratietate de iubire. Pilda Samarineanului milostiv, rostita de Mantuitorul, ne aduce in fata marea invatatura a Sa, adica Legea cea noua care trebuie urmata de ucenicii Sai si de toti crestinii. Intamplarea omului cazut intre talhari ii cheama pe toti care l-au intalnit sa raspunda, sa-l salveze. Primii doi preotul si levitul aplicau Legea , adica vad ca nu este vreo ruda apropiata, sau poate ca, la o sumara privire, cred ca este chiar mort si, sa nu se spurce, pleaca mai departe, eventual la o slujba mai importanta. Cel de-al treilea trecator, desi avea si el alte prioritati, iar timpul era limitat, se opreste, i se face mila si trece la treaba. Orice clipa pierduta pentru omul cazut poate sa-i fie fatala. In plan duhovnicesc este tot asa. Talharii , adica patimile si pacatele ii aduc pe oameni in pragul mortii sufletesti. Singura salvare este iubirea. Mantuitorul Hristos a lasat frumusetile cerurilor, L-a lasat pe Tatal si I s-a facut mila de oamenii cazuti si nu putea sa ii vada pierind in vecii vecilor. El S-a facut aproapele tuturor oamenilor. Sfantul Ioan Teologul zice: In aceasta am cunoscut Iubirea: ca El i-a pus sufletul Sau pentru noi. i noi datori suntem sa ne purtam sufletele pentru frati (I In 3, 16). In viata de zi cu zi, intalnim o multime de oameni batuti, loviti si chinuiti sufleteste si trupeste. Bubele si bolile cele mai grele sunt cele sufletesti. i de cate ori nu trecem nepasatori pe langa astfel de oameni Cautam mereu scuze si zicem ca nu suntem priceputi si poate ca altul rezolva problema fratelui. Cate scuze gaseste lipsa iubirii! Iar lipsa iubirii pentru frate inseamna moarte sigura, de care vom raspunde in Ziua cea Mare a Judecatii Dumnezeiesti. Toti bolnavii sufletesti, pe langa care am trecut, vor fi martori in Ziua Aceea. Iata de ce Mantuitorul incheie parabola cu indemnul: Du-te si fa si tu asemenea , adica asemenea aproapelui cazut intre talhari. Asemenea Domnului Iisus, pana la jertfa. Sa coboram de pe...