S-a intamplat in 9 martie 1859 . S-a nascut (langa Ismail, azi in Ucraina) Alexandru Averescu, maresal si om politic; a participat la Razboiul de independenta (1877-1878), la cel de-al doilea razboi balcanic (1913) si la Razboiul de reintregire nationala (a condus bataliile de la Marasti si Oituz din 1917); prim-ministru (ianuarie-martie 1918) si ministru []The post S-a intamplat in 9 martie 1859 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 9 martie 1859 was first posted on martie 9, 2021 at 3:25 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 martie 1859 . S-a nascut (langa Ismail, azi in Ucraina) Alexandru Averescu, maresal si om politic; a participat la Razboiul de independenta (1877-1878), la cel de-al doilea razboi balcanic (1913) si la Razboiul de reintregire nationala (a condus bataliile de la Marasti si Oituz din 1917); prim-ministru (ianuarie-martie 1918) si ministru in mai multe randuri intre anii 1919 si 1938; membru de onoare al Academiei Romane din 1923. Alexandru Averescu (d. 2 octombrie 1938, Bucuresti) a fost maresal al Romaniei, general si comandant al Armatei Romane in timpul Primului Razboi Mondial, fiind deseori creditat pentru succese militare ale Romaniei. A fost, de asemenea, prim-ministru al Romaniei in trei cabinete separate (fiind si ministru interimar al afacerilor externe in perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Romane si decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Viitorul maresal s-a nascut in anul unirii Moldovei cu Tara Romaneasca intr-o familie relativ instarita, tatal sau a fost ofiter in armata imperiala rusa, apoi institutor la Iasi si Targu Frumos. Alexandru Averescu s-a nascut la 9 martie 1859, in satul Babele, langa Ismail, in regiunea Odessa de astazi, in familia clucerului domnesc (dregator responsabil de aprovizionarea curtii domnesti), Constantin Averescu, mama sa, Casuca Averescu, fiind o femeie deosebit de religioasa, care l-a influentat pe micul Alexandru in acest sens. Initial, decide sa urmeze studii teologice, dar izbucnirea Razboiului de Independenta si participarea sa ca voluntar in cadrul corpului de jandarmi de la Ismail ii vor schimba optiunea in favoarea urmarii unei cariere militare. Devenit sublocotenent dupa absolvirea unei scoli militare, apoi castigator in 1884, al unei burse de studiu la Scoala Superioara de Razboi din Torino, tanarul ofiter isi incepe ascensiunea in cariera: sef al Scolii superioare de razboi, atasat militar la Berlin. Primul varf al carierei sale este atins in 1907, cand devine ministru de razboi in guvernul lui D.

A. Sturdza. Odata cu aceasta numire apare si o grea responsabilitate istorica a lui Averescu. Este omul care se implica in reprimarea rascoalelor taranesti, cu prea mult zel, spun unele surse. Cu greu se va sterge din memoria colectiva acest episod, dar istoria il va consemna intotdeauna la capitolul umbre din biografia lui Averescu. Sfarsindu-se episodul ministeriatului, Averescu devine, in 1911, sef al Statului-Major si participa la Razboaiele balcanice. Izbucnirea Primului Razboi Mondial si angajarea Romaniei in conflict, de partea Antantei, reprezinta apogeul carierei militare pentru Alexandru Averescu.

Acum este momentul in care se naste mitul Averescu. Portretul omului Averescu in vreme de razboi, asa cum reiese din insemnarile sale, ne arata un personaj orgolios, macinat de vanitati si frustrari, cele mai multe fiind legate de modul in care i se pare ca este tratat de liderii politici regele Ferdinand si primul-ministru Ion I.

C. Bratianu. In opinia sa, acestia ii blocheaza accesul la conducerea armatei pentru a nu-l lasa sa se afirme. In criza generata de infrangerile campaniei din 1916, generalul este solutia de rezerva si pompierul de serviciu trimis, mai mereu, sa repare ceea ce a provocat nepriceperea altor lideri militari. Generalii Dumitru Iliescu, Prezan si chiar Eremia Grigorescu sunt cei pe care Averescu ii considera favorizati si preferati in permanenta de rege si Bratianu. Si chiar are dreptate, dar este greu sa lucrezi cu un om dintr-o bucata si constient de valoarea sa. Generalul Averescu nici nu doreste sa fie simpatic. Prin felul sau de a fi atrage antipatia unor oameni politici sau colegi de breasla obisnuiti in a face balet politic, in a fi flexibili pentru a-si conserva un statut sau pentru a avansa in cariera. De altfel, Averescu este singurul roman care nu-l agreeaza pe popularul sef al Misiunii Militare Franceze, generalul H.

M. Berthelot. El il considera un general mediocru, un bun executant, nicidecum un strateg care sa ofere romanilor sfaturi. Sentimentul este reciproc, caci si Berthelot il descrie, in memoriile sale, in culori nu tocmai favorabile pe generalul roman. Iesind din aceste considerente ale unor insusiri umane care pot tine de...