Şi s-a temut Adam (Facere 3, 9) – Izvorul fricii a fost şi este păcatul
Tot ce a creat bunul Dumnezeu a fost bun si desavarsit. Asa a fost si omul. Dumnezeu a creat un om desavarsit; o creatura desavarsita. Frica n-a fost nici ea in firea omului. Nici frica, nici alte scaderi n-au fost in firea omului. Dar indata ce ispita l-a biruit pe Adam, urmarile pacatului au inceput []Tot ce a creat bunul Dumnezeu a fost bun si desavarsit. Asa a fost si omul. Dumnezeu a creat un om desavarsit; o creatura desavarsita. Frica n-a fost nici ea in firea omului. Nici frica, nici alte scaderi n-au fost in firea omului.
Dar indata ce ispita l-a biruit pe Adam, urmarile pacatului au inceput a se arata in toata puterea lor. Pacatuind, Adam a simtit ca a iesit din ascultarea lui Dumnezeu, si acest simt a trezit in el frica. Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam si i a zis: Adame, unde esti? El a raspuns: i-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica (Facere 3, 9-10).
Frica este asadar fiica pacatului; este urmarea fireasca a pacatului. Pacatul a nascut frica si pacatul o tine in viata. Frica s-a nascut in gradina Edenului si o vedem calatorind impreuna cu omul prin Vechiul Testament. O vedem mai ales in Vechiul Testament. De ce? Pentru ca Vechiul Testament avea Legea, iar Legea avea in sine si calcarea Legii si pacatul. Iar frica se tinea de pacat, pentru ca unde este pacatul, acolo este si frica.
Domnul Iisus a venit sa repare ceea ce pacatul a stricat in gradina Edenului si in sufletul lui Adam. A venit sa-l scape pe om de pacat, pentru ca sa devina iarasi ceea ce a fost: un copil al lui Dumnezeu. Domnul Iisus a omorat si frica. Un crestin, nascut din nou prin Sangele Domnului Iisus, a murit fata de lume si fata de pacat. i, o data cu acesta, a murit si frica din el. Crestinul Noului Testament Il iubeste pe Dumnezeu si asculta de El nu din frica, ci din dragoste. Golgota ne-a redat iarasi pe Tatal nostru Cel Ceresc Care ne iubeste cu o dragoste nemarginita si pe Care noi Il iubim din tot sufletul nostru si, din dragoste fata de El, facem voia Lui. In acest inteles zice Apostolul Pavel: Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de dragoste (II Tim. 1, 7). Mie nu mi-e frica de Dumnezeu, spunea odata un ostas al Domnului intr-o stransura de oameni. Ce graiesti, omule? se intreba lumea mirata. Cum poti grai astfel de vorbe? i inca spui ca esti ostas al Domnului! Da! da!...
Dar indata ce ispita l-a biruit pe Adam, urmarile pacatului au inceput a se arata in toata puterea lor. Pacatuind, Adam a simtit ca a iesit din ascultarea lui Dumnezeu, si acest simt a trezit in el frica. Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam si i a zis: Adame, unde esti? El a raspuns: i-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica (Facere 3, 9-10).
Frica este asadar fiica pacatului; este urmarea fireasca a pacatului. Pacatul a nascut frica si pacatul o tine in viata. Frica s-a nascut in gradina Edenului si o vedem calatorind impreuna cu omul prin Vechiul Testament. O vedem mai ales in Vechiul Testament. De ce? Pentru ca Vechiul Testament avea Legea, iar Legea avea in sine si calcarea Legii si pacatul. Iar frica se tinea de pacat, pentru ca unde este pacatul, acolo este si frica.
Domnul Iisus a venit sa repare ceea ce pacatul a stricat in gradina Edenului si in sufletul lui Adam. A venit sa-l scape pe om de pacat, pentru ca sa devina iarasi ceea ce a fost: un copil al lui Dumnezeu. Domnul Iisus a omorat si frica. Un crestin, nascut din nou prin Sangele Domnului Iisus, a murit fata de lume si fata de pacat. i, o data cu acesta, a murit si frica din el. Crestinul Noului Testament Il iubeste pe Dumnezeu si asculta de El nu din frica, ci din dragoste. Golgota ne-a redat iarasi pe Tatal nostru Cel Ceresc Care ne iubeste cu o dragoste nemarginita si pe Care noi Il iubim din tot sufletul nostru si, din dragoste fata de El, facem voia Lui. In acest inteles zice Apostolul Pavel: Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de dragoste (II Tim. 1, 7). Mie nu mi-e frica de Dumnezeu, spunea odata un ostas al Domnului intr-o stransura de oameni. Ce graiesti, omule? se intreba lumea mirata. Cum poti grai astfel de vorbe? i inca spui ca esti ostas al Domnului! Da! da!...
