CÂT DE NEUITATĂ EŞTI
Cât de neuitată eşti…, dar ce departe-i azi a ta căldură, Casa Prieteniei!… dulcea ta-ncăpere, scumpă grija Martei, dragostea lui Lazăr, inima Mariei! Cum era acolo zâmbetul de soare, cum ningeau cireşii straturi de petale, aşternând