S-a întâmplat în 26 septembrie 1944
S-a intamplat in 26 septembrie 1944: Al doilea razboi mondial: Operatia Market-Garden a esuat Operatia Market-Garden a fost un plan intocmit in al Doilea Razboi Mondial, menit sa duca la preluarea controlului asupra podurilor din orasul olandez Arnhem, pe 26 septembrie 1944. Planul a esuat, astfel ca, mii de soldati britanici si polonezi au fost []The post S-a intamplat in 26 septembrie 1944 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 26 septembrie 1944 was first posted on septembrie 26, 2020 at 2:17 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 26 septembrie 1944: Al doilea razboi mondial: Operatia Market-Garden a esuat Operatia Market-Garden a fost un plan intocmit in al Doilea Razboi Mondial, menit sa duca la preluarea controlului asupra podurilor din orasul olandez Arnhem, pe 26 septembrie 1944. Planul a esuat, astfel ca, mii de soldati britanici si polonezi au fost ucisi, raniti sau luati prizonieri.
Generalul britanic Bernard Montgomery a conceput o operatiune prin care sa preia controlul podurilor care trevarsau Rinul intre Olanda si Germania, in dorinta de a-i afecta profund pe germani. Planul a parut a fi blestemat inca de la inceput. El a fost lansat la 17 septembrie, odata ce parasutistii aliatilor au aterizat la Arnhem. Dupa ce au rezistat cat au putut in asteptarea unor intariri, au fost fortati sa capituleze.
Din pacate, a fost intarziata sosirea echipamentului suplimentar si au existat erori in localizarea locatiei potrivite pentru predarea acestuia cat si informatii gresite cu privire la forta trupelor germane. Pe langa acestea, vremea rea si lipsa de comunicare a facut imposibila coordonarea trupelor aliate. Germanii au distrus rapid podul cu cale ferata si au preluat controlul asupra capatului sudic al podului rutier. Aliatii au incercat sa controleze capatul nordic al podului rutier, insa la scurt timp au fost invinsi de trupele germane, care le erau superioare.
Singura posibilitate ramasa era retragerea. Insa foarte putini soldati au reusit sa se retraga: din peste 10.000 de soldati britanici si polonezi ce au participat la batalia de la Arnhem, doar 2.900 au reusit sa scape.
Winston Churchill avea sa faca elogiul curajului soldatilor aliati cazuti la Arnhen, afirmand ca sacrificiul lor nu a fost facut in van. Arnhem a fost in sfarsit eliberat in 15 aprilie 1945. Operatia Market Garden a dus la distrugerea mai multor unitati aeropurtate de elita ale Aliatilor. Dupa ce operatia ofensiva a fost anulata, aceste unitati de parasutisti, inarmati doar cu arme usoare de infanterie, au fost lasati sa apere pozitii pentru care nu erau echipati corespunzator. Pozitiile detinute de fortele aliate de-a lungul frontului lor nord-vestic din Tarile de Jos s-au dublat la un moment dat, ceea ce a facut extrem de dificila sarcina masarii de forte importante pentru declansarea unor ofensive vitale precum Batalia de pe Scheldt sau Operatiunea Aintree. Pentru a indeplini sarcinile celor doua ofensive simultane numite mai sus si pentru a face fata pierderilor grele inregistrate in timpul Operatiei Market Garden, au fost aduse trupe din regiunea Ardeni. Germanii au exploatat pozitiile slabite din regiunea Ardenilor, prin lansarea unei ofensive puternice in regiune batalia din Ardeni. Planificarea Operatiei Market Garden este o problema controversata pentru mai multe motive. Operatia a fost un rezultat al dezbaterilor strategice la cel mai inalt nivel al comandamentului aliat din Europa. Numeroase analize postbelice au demonstrat ca in 1944 nu au fost luata in calcul nicio alternativa de rezerva. Unul dintre aspectele controversate ale planurilor aliate a fost acela ca toate podurile importante trebuiau cucerite si aparate cu succes pentru ca sa fie asigurata victoria. Aruncarea in aer doar a unui pod ar fi dus la ratarea operatiei. Corpul 30 de blindate nu era dotat corespunzator pentru a se deplasa in regiune. Este surprinzator pentru cercetatorii din ziua de azi ca in 1944 nu s-a luat in consideratie in mod serios cucerirea unui port important dupa parasutarea unor forte importante direct deasupra obiectivului. In cazul podurilor Veghel si Grave, unde s-a actionat astfel, victoria a fost obtinuta numai dupa tragerea a catorva focuri de arma. Decizia de a parasuta Divizia 82 aeropurtata americana pe Inaltimile Groesbeek, la cativa kilometri distanta de podul Nijmegen, este problematica, de timp ce a dus la intarzierea cu cateva ore a cuceririi obiectivului ordonat. Generalul Lewis Hyde Brereton a ordonat ca podurile de pe ruta de deplasere a Corpului 30 sa fie cucerite cu viteza fulgeratoare . Atat generalul Browning cat si Gavin considerau ca, pastrarea unor pozitii puternice defensive de-a lungul drumului de deplasare a blindatelor, este o conditie obligatorie pentru succesul operatiunii. Gavin considerea ca este de dorit sa se efectueze parasutari cat mai aproape de obiectiv cu putinta, care, in ciuda ratei mai ridicate de pierderi fata de parasutarile in zone mai indepartate, ar fi asigurat sanse mai mari de succes. Totusi, in cazul parasutarii Diviziei 82, care trebuia sa pastreze controlul asupra centrului pungii, Gavin si Browning au decis ca inaltimile Groesbeek au prioritate. Acest ultim fapt, combinat cu intarzierea parasutarii Diviziei I, care a lasat podul Arnhem deschis traficului germanilor, le-a permis nazistilor sa-si organizeze defensiva. Actiunile Corpului 30 au fost de asemenea de natura incat sa duca la esecul intregii operatii. Inaintarea Corpului a fost considerata in epoca, dar si de cercetatorii moderni, ca lipsita de fermitate si prost condusa. Astfel, Corpul nu a a inceput deplasarea pana tarziu la pranz. Inaintarea lor a fost intarziata mai apoi de punctele de rezistenta germana si de distrugerea podului de la Son. Corpul a ajuns pe 19 septembrie la Nijmegen, cand ar fi trebuit sa fie conform planului la Arnhem. Corpul 30 a intarziat si pentru ca a trebuit sa sprijine atacurile Diviziei 82 la Nijmegen. Dupa ce a reusit sa traverseze podul, blindatele britanice au trebuit sa astepte 18 ore pentru a-si relua inaintarea, sau, dupa cum a spus colonelul Reuben Tucker, Comandantul Regimentului 504, tanchistii au oprit pentru un ceai . Aceasta declaratie, desi nu trebuie luata ad-litteram, reflecta opinia multor comandanti americani, care au fost foarte nemultumiti de apatia si lipsa de agresivitate a fortelor britanice. Cu cateva saptamani mai inainte ca planurile pentru Market Garden sa prinda forma, britanicii au cucerit Antwerp si portul sau foarte important. Acest succes ar fi trebuit sa scurteze foarte mult liniile de aprovizionare aliate. In plus, Armata 15 Germana, (80.000 de oameni sub comanda lui von Zangen) ar fi trebuit incercuita la sud de estuarul Scheldt. Germanii au reusit insa sa se evacueze cu cea mai mare parte a echipamentului din dotare, inclusiv cu artileria grea, in Peninsula Beveland. Chiar si dupa evacuarea reusita de germani pe calea apei, aliatii ar fi putut ca, dupa un atac desfasurat pe o distanta de numai 24 km de la bazele din Antwerp, sa izoleze peninsula. In schimb, comandantii aliati au considerat ca este mult mai importanta aprovizionarea trupelor care pregateau Market Garden. In acest timp, Armata I Canadiana a ramas inactiva in Antwerp pana in octombrie, cand, cu pretul a mii de victime, a declansat luptele pentru curatarea malurilor estuarului Scheldt. Chiar si dupa esecul Operatiei Market Garden, aprovizionarea trupelor aliate a ramas o problema greu de rezolvat, Antwerpul devenind operational doar pe 28 noiembrie. In prima zi a lunii octombrie, de exemplu, peste 240 de vase comerciale aliate asteptau sa fie descarcate in radele porturilor europene, care erau depasite de volumul mult prea mare de provizii. Podul de la Arnhem nu era singurul punct de trecere peste Rin. De fapt, planificatorii Market Garden ar fi putut sa aleaga punctul de traversare cu bacul de la Driel. Parasutistii lui Frost ar fi putut cucerit acest punct de trecere in loc de podul de la Arnhem. Daca s-ar fi procedat astfel, intreaga Brigada I s-ar fi putu concentra pentru a cuceri inaltimile Osterbeek si bacul. Astfel, podul de la Arnhem ar fi fost inca un pod dintre cele multe, care ar fi fost o varianta tactica, nu o prioritate. Mai mult, daca s-ar fi atacat la Driel, Corpul 30 ar fi putut inainta spre nord, ar fi putut asigura securtatea punctului de trecere cu bacul si ar fi avut si optiunea de a ataca spre Arnhem. Comandantul Corpului 30 era in favoarea altei rute de atac. Cam la 25 km vest se afla un alt pod, cel de la Rhenen, pe care il considera mult mai...
S-a intamplat in 26 septembrie 1944 was first posted on septembrie 26, 2020 at 2:17 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 26 septembrie 1944: Al doilea razboi mondial: Operatia Market-Garden a esuat Operatia Market-Garden a fost un plan intocmit in al Doilea Razboi Mondial, menit sa duca la preluarea controlului asupra podurilor din orasul olandez Arnhem, pe 26 septembrie 1944. Planul a esuat, astfel ca, mii de soldati britanici si polonezi au fost ucisi, raniti sau luati prizonieri.
Generalul britanic Bernard Montgomery a conceput o operatiune prin care sa preia controlul podurilor care trevarsau Rinul intre Olanda si Germania, in dorinta de a-i afecta profund pe germani. Planul a parut a fi blestemat inca de la inceput. El a fost lansat la 17 septembrie, odata ce parasutistii aliatilor au aterizat la Arnhem. Dupa ce au rezistat cat au putut in asteptarea unor intariri, au fost fortati sa capituleze.
Din pacate, a fost intarziata sosirea echipamentului suplimentar si au existat erori in localizarea locatiei potrivite pentru predarea acestuia cat si informatii gresite cu privire la forta trupelor germane. Pe langa acestea, vremea rea si lipsa de comunicare a facut imposibila coordonarea trupelor aliate. Germanii au distrus rapid podul cu cale ferata si au preluat controlul asupra capatului sudic al podului rutier. Aliatii au incercat sa controleze capatul nordic al podului rutier, insa la scurt timp au fost invinsi de trupele germane, care le erau superioare.
Singura posibilitate ramasa era retragerea. Insa foarte putini soldati au reusit sa se retraga: din peste 10.000 de soldati britanici si polonezi ce au participat la batalia de la Arnhem, doar 2.900 au reusit sa scape.
Winston Churchill avea sa faca elogiul curajului soldatilor aliati cazuti la Arnhen, afirmand ca sacrificiul lor nu a fost facut in van. Arnhem a fost in sfarsit eliberat in 15 aprilie 1945. Operatia Market Garden a dus la distrugerea mai multor unitati aeropurtate de elita ale Aliatilor. Dupa ce operatia ofensiva a fost anulata, aceste unitati de parasutisti, inarmati doar cu arme usoare de infanterie, au fost lasati sa apere pozitii pentru care nu erau echipati corespunzator. Pozitiile detinute de fortele aliate de-a lungul frontului lor nord-vestic din Tarile de Jos s-au dublat la un moment dat, ceea ce a facut extrem de dificila sarcina masarii de forte importante pentru declansarea unor ofensive vitale precum Batalia de pe Scheldt sau Operatiunea Aintree. Pentru a indeplini sarcinile celor doua ofensive simultane numite mai sus si pentru a face fata pierderilor grele inregistrate in timpul Operatiei Market Garden, au fost aduse trupe din regiunea Ardeni. Germanii au exploatat pozitiile slabite din regiunea Ardenilor, prin lansarea unei ofensive puternice in regiune batalia din Ardeni. Planificarea Operatiei Market Garden este o problema controversata pentru mai multe motive. Operatia a fost un rezultat al dezbaterilor strategice la cel mai inalt nivel al comandamentului aliat din Europa. Numeroase analize postbelice au demonstrat ca in 1944 nu au fost luata in calcul nicio alternativa de rezerva. Unul dintre aspectele controversate ale planurilor aliate a fost acela ca toate podurile importante trebuiau cucerite si aparate cu succes pentru ca sa fie asigurata victoria. Aruncarea in aer doar a unui pod ar fi dus la ratarea operatiei. Corpul 30 de blindate nu era dotat corespunzator pentru a se deplasa in regiune. Este surprinzator pentru cercetatorii din ziua de azi ca in 1944 nu s-a luat in consideratie in mod serios cucerirea unui port important dupa parasutarea unor forte importante direct deasupra obiectivului. In cazul podurilor Veghel si Grave, unde s-a actionat astfel, victoria a fost obtinuta numai dupa tragerea a catorva focuri de arma. Decizia de a parasuta Divizia 82 aeropurtata americana pe Inaltimile Groesbeek, la cativa kilometri distanta de podul Nijmegen, este problematica, de timp ce a dus la intarzierea cu cateva ore a cuceririi obiectivului ordonat. Generalul Lewis Hyde Brereton a ordonat ca podurile de pe ruta de deplasere a Corpului 30 sa fie cucerite cu viteza fulgeratoare . Atat generalul Browning cat si Gavin considerau ca, pastrarea unor pozitii puternice defensive de-a lungul drumului de deplasare a blindatelor, este o conditie obligatorie pentru succesul operatiunii. Gavin considerea ca este de dorit sa se efectueze parasutari cat mai aproape de obiectiv cu putinta, care, in ciuda ratei mai ridicate de pierderi fata de parasutarile in zone mai indepartate, ar fi asigurat sanse mai mari de succes. Totusi, in cazul parasutarii Diviziei 82, care trebuia sa pastreze controlul asupra centrului pungii, Gavin si Browning au decis ca inaltimile Groesbeek au prioritate. Acest ultim fapt, combinat cu intarzierea parasutarii Diviziei I, care a lasat podul Arnhem deschis traficului germanilor, le-a permis nazistilor sa-si organizeze defensiva. Actiunile Corpului 30 au fost de asemenea de natura incat sa duca la esecul intregii operatii. Inaintarea Corpului a fost considerata in epoca, dar si de cercetatorii moderni, ca lipsita de fermitate si prost condusa. Astfel, Corpul nu a a inceput deplasarea pana tarziu la pranz. Inaintarea lor a fost intarziata mai apoi de punctele de rezistenta germana si de distrugerea podului de la Son. Corpul a ajuns pe 19 septembrie la Nijmegen, cand ar fi trebuit sa fie conform planului la Arnhem. Corpul 30 a intarziat si pentru ca a trebuit sa sprijine atacurile Diviziei 82 la Nijmegen. Dupa ce a reusit sa traverseze podul, blindatele britanice au trebuit sa astepte 18 ore pentru a-si relua inaintarea, sau, dupa cum a spus colonelul Reuben Tucker, Comandantul Regimentului 504, tanchistii au oprit pentru un ceai . Aceasta declaratie, desi nu trebuie luata ad-litteram, reflecta opinia multor comandanti americani, care au fost foarte nemultumiti de apatia si lipsa de agresivitate a fortelor britanice. Cu cateva saptamani mai inainte ca planurile pentru Market Garden sa prinda forma, britanicii au cucerit Antwerp si portul sau foarte important. Acest succes ar fi trebuit sa scurteze foarte mult liniile de aprovizionare aliate. In plus, Armata 15 Germana, (80.000 de oameni sub comanda lui von Zangen) ar fi trebuit incercuita la sud de estuarul Scheldt. Germanii au reusit insa sa se evacueze cu cea mai mare parte a echipamentului din dotare, inclusiv cu artileria grea, in Peninsula Beveland. Chiar si dupa evacuarea reusita de germani pe calea apei, aliatii ar fi putut ca, dupa un atac desfasurat pe o distanta de numai 24 km de la bazele din Antwerp, sa izoleze peninsula. In schimb, comandantii aliati au considerat ca este mult mai importanta aprovizionarea trupelor care pregateau Market Garden. In acest timp, Armata I Canadiana a ramas inactiva in Antwerp pana in octombrie, cand, cu pretul a mii de victime, a declansat luptele pentru curatarea malurilor estuarului Scheldt. Chiar si dupa esecul Operatiei Market Garden, aprovizionarea trupelor aliate a ramas o problema greu de rezolvat, Antwerpul devenind operational doar pe 28 noiembrie. In prima zi a lunii octombrie, de exemplu, peste 240 de vase comerciale aliate asteptau sa fie descarcate in radele porturilor europene, care erau depasite de volumul mult prea mare de provizii. Podul de la Arnhem nu era singurul punct de trecere peste Rin. De fapt, planificatorii Market Garden ar fi putut sa aleaga punctul de traversare cu bacul de la Driel. Parasutistii lui Frost ar fi putut cucerit acest punct de trecere in loc de podul de la Arnhem. Daca s-ar fi procedat astfel, intreaga Brigada I s-ar fi putu concentra pentru a cuceri inaltimile Osterbeek si bacul. Astfel, podul de la Arnhem ar fi fost inca un pod dintre cele multe, care ar fi fost o varianta tactica, nu o prioritate. Mai mult, daca s-ar fi atacat la Driel, Corpul 30 ar fi putut inainta spre nord, ar fi putut asigura securtatea punctului de trecere cu bacul si ar fi avut si optiunea de a ataca spre Arnhem. Comandantul Corpului 30 era in favoarea altei rute de atac. Cam la 25 km vest se afla un alt pod, cel de la Rhenen, pe care il considera mult mai...
